Frica păzeşte bostănăria

Cînd am pornit acest blog nici prin cap nu-mi trecea că la un moment dat o să mă streseze ideea că cineva îmi poate fura textele de pe site. Adevărul este că dumnezeu a fost foarte zgîrcit cînd a împărţit darul scriiturii iar cînd a ajuns la mine a zis că ar fi bine să mă mai aşez o dată la coadă… şi încă o dată, şi încă o dată… Probabil nu mă credeţi dar ca să scriu acest text mi-au trebuit cîteva zile, mi-am stors şi ultima picătură din neuronul ăsta deshidratat şi singuratic iar stiva de dicţionare explicative ale tuturor limbilor de pe pămînt nu mă ajută cu nimic că nici cu cititul nu stau prea bine iar dicţionarele astea parcă sînt scrise de proşti, au pus cuvintele unele sub altele de parcă eu  citesc de sus în jos… Să lăsăm asta că deja mă doare la cavesa.
Dar în momentul în care am adus alături de mine doi băieţi nătăfleţi care ştiu să scrie, care ştiu ce vor şi care ştiu să scrie ce vor, am întîmpinat problema copyright-ului. Drept să-ţi zic nici cuvîntul ăsta nu-mi este prea clar dar faptul că cineva ar putea copia un text scris de colegii mei fără să citeze sursa mă scoate din sărite. Adică cine altul dacă nu Cristi ar putea scrie spre exemplu:

„Şi mă vrei să fiu al tău,
Să urăsc iubind cu ură,
Să n-am niciun Dumnezeu,
Doar o curvă-n loc de gură!”
(Aici este toată povestea)

sau

„Mă pun în slujba vrerii tale
şi-aştept ca toată ţara, semnul,
când ne vei lua din suflete blestemul
ce-aşează dealul vieţii noastre, tot la vale…”
(Aici este toată povestea)

ori dileme precum:

„Este piţipoanca OM?
Sau e altfel de rebut,
cu un deget mijlociu ridicat pentru salut?
Este piţipoanca vie?
Sau umblându-se la ştiinţă,
unii au inventat femeia de unică folosinţă?”
(Aici aveţi chiar şi varianta cu sunet)

Pe de altă parte Ionuţ a vrut să mă facă de ocară în faţa cititorilor scriind:

„… Aşa că nu mă mir că administratorul site-ului îmi sugerează să scriu ceva mai pentru cititoare. Vrea şi el, săracu’ să aibă ceva accesări!…”
(Tot textul cu pricina este aici)

Şi după ce că sînt puţin cam plecat cu capul mai bagă şi texte de-astea:

„Mă tem că fiara e mult prea profund rănită şi însetată de sânge! …îşi caută o ţintă asupra căreia să se repeadă, iar odată demonul eliberat, nimeni nu mai are controlul.”
(textul de făcut pielea măciucă de găine este aici)

Revenind la temerile mele, este clar că dacă pentru textele mele nu trebuie să-mi fac griji, pentru textele colegilor mei ar cam trebui. În primul rînd pentru că ei chiar au texte iar în rîndul numărul doi pentru că cică eu sînt administratorul, ăla care taie şi spînzură şi ăla care trebuie să se îngrijească de una-alta. Pentru asta vroiam să vă povestesc ce am descoperit. E vorba de o unealtă care se numeşte Blog copy şi care face cel puţin două lucruri interesante. Unul se referă la faptul că dacă cineva îţi copie text de pe site îl depistezi imediat, asta în cazul în care eşti paranoic ca mine. Iar celălalt se referă la faptul că dacă textele tale sînt copiate afli ce fel de texte sînt căutate, citite şi apreciate şi astfel îţi poţi face un plan de bătaie pentru mai tîrziu astfel încît să-ţi mulţumeşti cititorii fideli. Mai mult decît atît cu acest instrument vezi cine-ţi promovează textele motiv pentru care ai putea să intri pe site-ul lui şi să spui un bogdaproste.
Nu cred că mai e cazul să aprofundez subiectul, îţi recomand să butonezi site-ul şi să te lămureşti singurel că doar nu eşti ciung. Şi după ce faci o vizită pe-acolo am să te rog să-mi povesteşti părerea ta despre această sculă şi dacă mai cunoşti ceva asemănător.

Hai, toţi să trăim numai noi să nu murim!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!