Fotbal de spumă ©

Ce este de fapt C.M. ăsta de fotbal? Dincolo de bârfă şi de satisfacţia de a mă simţi eu deştept că vă spun nişte lucruri, campionatul mondial de fotbal este cea mai mare expoziţie cu vânzare de jucători din lume, este un iarmaroc, un târg nenorocit, o vitrină cu mărfuri aflate în mişcare, unde vii, vezi şi cumperi…

C.M. nu mai e de mult o competiţie sportivă, cu fair-play, cu onoare, cu fiinţe vii care să vină pentru frumuseţea şi bucuria jocului, pe care să ardă tricoul naţional. Fugi de-aici! E cea mai mare pleaşcă mediatică din care trăiesc bine de tot şi Blatter şi Platini şi televiziunile şi societăţile care transmit şi retransmit semnalul tv în diferite forme şi toţi graşii ăia unsuroşi din fruntea fotbalului care respiră şi îşi mestecă respiraţia numai pentru bani. E o industrie a rostogolirii şi spălării banului, cel mai bun prilej de a sătura cu circ planeta şi de a gâlgâi spre nenumăratele zerouri din cont alte nenumărate zerouri. La aşa ceva transpirăm noi de emoţie, pentru aşa ceva ne pierdem câte o lună din viaţă odată la 4 ani. O să înghiţim iar sloganul ăla stupid în sărăcia lui de idei, mari echipe, mari jucători de urmărit, pentru că ce ni se va trânti pe ecrane vor fi nişte poze lucioase. Când pozele vor începe să prindă viaţă, ce să vezi, descoperim un sac cu lămâi, de aur lămâile sigur, de mare valoare, dar foarte stoarse în prealabil. Stoarse în maşinile de făcut bani ale UEFEI şi FIFEI şi care se numesc cupe europene sau cupe sud-americane s.a.m.d. pentru fiecare continent în parte. Până ce onor musiu Platini, acest jenant hopa-mitică al forului suprem european, cu mânuţele alea fleşcăite de ţesut adipos, nu va mai desface biluţe din nas la tragerea la sorţi şi va lăsa naibii deoparte, în an de cupă mondială, şi champions league şi europa league, această întrecere de interes planetar va debuta ca o fecioară despletită de emoţie, iar pe parcurs toţi ne vom da seama că nu e de fapt decât o altă curvă vopsită!

Nu poţi să ai într-un sezon şi ce sezon, al competiţiei mondiale, nu poţi ziceam, omeneşte, să ai mai multe vârfuri de formă! Păi dacă ăsta e supremul sacrificiu în fotbal, cum te duci tu mare şi tare geniu de fotbalist acolo, cu genunchii moi şi împleticiţi şi expiraţi de atâta o-bo-sea-lă? Cum îţi permiţi să-ţi baţi joc de tine în primul rând, de tac-tu şi de mă-ta din tribună sau din faţa lu’ micu’ ecran, de toţi nebunii ăia frumoşi în zăpăceala lor colorată, care ar fi în stare să şi moară pentru tine dacă le-ai cere-o, nebuni care uite, vin după tine şi la capătul pământului să te vadă? Păi îţi permiţi fiindcă tu deja eşti stors, mort, distrus de malaxorul unui sezon în care-ai tras ca apucatu’ să câştigi campionate, cupe, şi ligă europeană pentru ăia de-ţi pun ţie cărniţa-n farfurie. Şi ce cărniţă!

Acu’, când să-ţi iasă şi ţie un oftat de uşurare din gât, că gata ai scăpat, îţi iei şi tu femela pe parâma mai groasă sau mai subţire, după posibilităţi, a iahtului din dotare şi te faci nevăzut (asta o crezi tu) unde a dus ăla cu nume de fotbalist român iapa, ce să vezi tăticule, vin nişte unii de la tine din ţară, pe care n-ai de ce să-i mai ştii că tu deja trăieşti într-o lume în care ei, săracii de ei, n-au cum să ajungă în următoarele lor 10 vieţi, vin ăştia cum spuneam şi te trag de chiloţi să prestezi şi pentru ei. Ce să prestezi? Fotbal, că tu ce altceva să ştii?

Şi hai iar cantonamente, restricţii, nu tu drink, nu tu gagic, nu tu smoke, pa clubule de noapte, pa iahtule, insulo de tăvăleală adio, io am iarăşi o datorie şi-o misiune de îndeplinit! Vă daţi seama cum se îneacă nenea ăsta, marele fotbalist, de frustrare? Adică io joc până cad lat, până îmi vomit şi senzaţia de vomă din maţe un an întreg şi vin ăştia să-mi ceară să mai borăsc o lună, de data asta pentru gloria şi propăşirea şi neatârnarea ţării?

Da aşa se-ntâmplă. Şi noi suavii şi inocenţii descărcători de bere pe şoseaua gâtului, din fotolii sau de pe terase, credem că vom vedea la lucru crema fotbalului mondial, proaspătă ea crema şi plină de entuziasm pentru ţara ei, desigur… Cât de puţine trebuie să fie crestăturile de pe scoarţa cerebrală ca să crezi tu asta? Ei, ăia la care o să ne zgâim noi, eliberându-ne de gaze şi holbându-ne fericiţi şi-au pierdut acum câteva săptămâni şi cheful şi concentrarea. Ei vin s-o plesnească acum doar din talent, ăia care-l au, sau doar din experienţa uriaşă care-i precede. Pianul îl vor căra din nou necunoscuţii, salahorii de prin campionate obscure ori de la echipe de club nu aşa de galactice sau extraterestre, ei vor duce cu cârca lor încă nepoleită cu aurul din cont, greul acestui turneu final. Dar eu nu mai vreau să văd un campionat mondial al necunoscuţilor! Sunt buni şi ăia, însă aş vrea să văd geniul lui Messi aşa cum i l-am văzut cândva şi m-am bucurat, pe al lui Maradona! Vreau să mai simt în suflet un Eusebio, un Cruyff, un Garrincha, un Pele, un Dumitrache, un George Best, un Beckenbauer, sau un Hagi. Pentru că va fi ca-ntr-un salon de pictură celebru, unde marii maeştrii sunt prezenţi dar nu pot picta pentru că le tremură mâna!

Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar acesta pare să fie fotbalul de azi. Şi cine nu crede n-are decât să aplaude vesel. Sau să judece la rece. Cu spumă de două degete!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Fotbal de spumă ©”