Festivalul de film şi pofta de viaţă

Săptămîna trecută la Galaţi s-a întîmplat un festival de film. A fost ceva nou pentru oraşul roşu, acesta fiind un oraş condus de politruci conservatori care nu prea înţeleg rostul şi cătarea acestor evenimente în viaţa urbei. Dar… au greşit tura asta, trebuie să-i înţelegem!

Film

Despre festival nu pot să vă spun prea multe (adică pot dar nu vreau), în schimb aş vrea să scot în evidenţă latura socială, efectele imediate şi vizibile ale unui astfel de eveniment.

Fiecare zi de festival a fost încheiată cu un film de lung metraj consacrat, proiectat într-o mare parcare din mijlocul oraşului. Organizatorii au făcut pe dracu în patru şi au încropit un cinema în aer liber, au adus filme pentru toate gusturile dar şi regizori grei care să vorbească mulţimii gură-cască. Şi le-a reuşit schema avînd în vedere că se adunau seară de seară aproximativ 2000 de suflete. Am văzut acolo oameni din toate categoriile sociale dar toţi uniţi de un singur dor: dorul de distracţie frumoasă. Am văzut spărgători de seminţe, băutori de cicoritoare, în şlapi, cu scăunelul sau păturica aduse de-acasă, cu căţel, nepoţel sau singurei, manelişti cu lanţuri grele, tineri cu fiţe, bătrîni afumaţi de viaţă, ţigani, rromi, români etc.

Sînt convins că răcoarea serilor de film îi scotea din case şi îi înşuruba pe scaunele de plastic şi că varianta asta „moca” a unui film bun îi motiva mai abitir. Dar mai cred că mulţimea a obosit participînd la spectacolul vieţii de zi cu zi şi s-a săturat de spectacolul horror de pe sticla televizorului. Bucuria cu care publicul rîdea şi aplauda scene din film arată cît de oameni sîntem şi că avem nevoie de ieşiri relaxante în locuri unde ne simţim bine.

Fanfară

Cu aceeaşi reţetă de succes s-a preparat cu o săptămînă în urmă un festival de fanfare. A fost bestial. Oameni de toate vîrstele fredonau şi dansau pe ritmuri de fanfară. Mulţi dintre voi nu mai ştiţi acest sunet sau nu aţi auzit decît în filme  aşa că vă recomand să vă faceţi timp pentru un loc în care cîntă fanfara. Şi aici ca la festivalul de film piaţa în care se desfăşura acţiunea a fost plină, terasele din jur erau active, chioşcurile făceau vînzare iar ţiganii executau ce ştiu ei mai bine. Săptămîna aceasta, aceeaşi instituţie care a organizat şi celelalte două evenimente (CCDJ Galaţi) aduce un festival de muzică populară. Pot să pun pariu că atmosfera şi efectul vor fi identice ca la celelalte două evenimente.

Concluzie

Cum stăteam io tolănit pe terasă în faţa unei beri reci cu guler alb mi-a trecut prin cap următoarea idee: criză avem? Avem. Broblem cu buget bersonal şi naţional avem? Avem. Cu capul mai avem puţintel şi plecăm de-acasă? Avem. Una din soluţiile ieşirii din crizele care ne scaldă de ceva vreme ar fi ridicarea moralului. Ar fi foarte interesant dacă toate vedetele din film, teatru, muzică etc s-ar uni într-un scop nobil şi măreţ şi sub bagheta unui organizator ar pune în scenă nişte spectacole ca pe vremuri, pe stadioane. Dacă într-o săptămînă de zile, 2 sau 3 seri ar fi umplute cu evenimente relaxante în marile oraşe ale patriei eu cred că populaţia ar resimţi altfel efectele crizei. Dar… de unde organizator? Sau de unde vedete?

[youtube 1d1BHZ-1GvY 580 360]

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!