Euro şi nevoia de inamic

Nimic nu ne va influenţa vieţile mai mult decât soarta monedei unice europene! O ipotetică abandonare a EURO va fi un pas clar înapoi pe drumul integrării europene, iar consecinţa va fi o diminuare a competitivităţii europene la nivel planetar, de care depinde, în ultimă instanţă, nivelul nostru de viaţă.

Iar principala ameninţare vine din nevoia psihologică de inamic. Sub suprafaţa fiinţei civilizate zace animalul atavic, care-şi găseşte locul prin raportare la prieteni şi, mai ales, la duşmani. Avem o nevoie aproape genetică de adversar, ca să-i aruncăm în cârcă toate anatemele şi frustrările noastre. Demonizându-l, ne purificăm! Ne înălţăm, cumva, pe ruinele lui, iar confruntarea cu el dă sens existenţei noastre.

Ce are asta cu EURO?

M-am surprins, de câte ori mergeam pe alte meleaguri, tresărind plăcut când auzeam vorbindu-se româneşte. Prin contrast, restul acelei lumi mi se părea alienată. Oricât de fascinat eram de frumuseţea acelei lumi, o percepeam ca pe un corp străin, iar toţi acei oameni care sporovăiau în grai necunoscut îmi păreau ciudaţi.

Europa e plină de obstacole lingvistice, ceea ce păstrează intacte resentimentele istorice. Iar în momente de criză, faptul că un străin care nici măcar nu-ţi vorbeşte limba îţi impune dureroase sacrificii, e motiv suficient ca aceste resentimente să răbufnească. Suntem impregnaţi cu retorica şi logica naţionalistă şi suntem extrem de predispuşi să punem masca inamicului pe faţa acelui străin! Clătinaţi incredul din cap? Cercetaţi-vă sufletul şi răspundeţi dacă vă simţiţi frate cu portughezul, finlandezul sau grecul!

Dacă am vorbi cu toţii aceiaşi limbă, rupturile acestea ar fi aproape insesizabile, iar la Lublijana ne-am simţi ca la Iaşi – musafir, dar totuşi acasă.

Aşa, solidaritatea europeană este doar la nivel politic, fiind lipsită de suportul popular larg. Atunci când gluma se îngroaşă, ca în criza prezentă, votul populaţiei poate debarca relativ uşor forţele politice unioniste, aducând la cârmă discursuri de tip naţionalist şi xenofob. Mă tem să nu ajungem să trăim din nou asmuţirea popoarelor, unele contra altora!

În capcana aceasta poate cădea oricine, chiar şi ţări civilizate şi oameni culţi. S-a văzut în Germania care l-a ales democratic pe Hitler şi în cazul legionarilor de la noi, care au sedus numeroşi intelectuali, scârbiţi de viermuiala politică dâmboviţeană. Sună cunoscut?

URSS-ul s-a dizolvat nu atunci când micile republici au cârâit, ci atunci când cele mai mari trei republici au decis asta! La fel va fi şi cu Euro! Totul depinde de voinţa germanilor, francezilor şi italienilor!

Ca să depăşim momentul de cumpănă, ar trebui introdus conceptul de cetăţean european, de forţe armate europene şi, cel mai important, de declararea unei singure limbi, ca limbă oficială a UE, obligatorie pentru orice cetăţean european.

Ce ziceţi? La un referendum pe tema asta, cum aţi vota? Cum ar vota nemţii, francezii şi italienii?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!