Eu şi părerea mea

In God We Trust

In God We Trust

Scriam în „S-a rezolvat: nu se poate!” că sînt unul din susţinătorii Principelui Radu Duda şi, cu acest articol mă cam contrazic, de aceea trebuie să fac precizarea următoare. Sînt unul din potenţialii alegători ai lui Radu Duda care simte mai mult însingurare în locul dezamăgirii, un om cu capul pe umeri nu va fi niciodată dezamăgit de decizia lui de a se retrage din această cursă. Faptul că nu ai o perspectivă măcar a viitorului apropiat este cel puţin înspăimîntător.

Dar… Problemele serioase sînt cu totul altele şi nu trebuie să uităm nici o clipă de ele. De ce, întotdeauna, orice formă de guvernare se lasă aşteptată, rîvnită? De ce trebuiesc revoluţii, războaie, revolte pline de încărcătură sîngeroasă ca să schimbăm un alt sistem care nu merge? Despre monarhie se spune că este un sistem învechit tocmai pentru că reprezentanţii caselor regale au rămas cei ai timpurilor trecute (vezi „Regina şi 11 Preşedinţi„), restul reprezentanţilor, printre care astăzi se numără şi Principele Duda, sînt prea… discreţi. E o discreţie ciudată,  eu o numesc tatonare.

Un punct comun şi la fel de ciudat este faptul că toate formele de guvernare de pînă astăzi şi-au umilit, batjocorit într-un fel sau altul poporul, alegătorii. Cred din tot sufletul meu că naţiunile, guvernele, rasele, religiile, credinţele sau clasa socială sînt concepte false şi departe de a fi factori pozitivi pentru potenţialul şi evoluţia umanităţii. Lumea pe care o văd astăzi, plină de război, corupţie, elitism, poluare, sărăcie, boli epidemice, abuzuri ale drepturilor omului, inegalitate, crimă, este rezultatul acestor concepte şi nu mă poate contrazice nimeni, realitatea este prea palpabilă. Mai cred că ştiinţa, natura şi tehnologia (mai mult ca religia, politica şi banii) sînt baza evoluţiei noastre structurale şi spirituale, nu doar ca indivizi ci şi ca civilizaţie. Noi, oamenii nu sîntem buni sau răi… noi trăim. Calităţile noastre depind în principal de educaţie şi deci, de sistemul de valori în care am fost crescuţi şi realitatea este că trăim într-o societate care produce lipsuri, deficite, iar o consecinţă a acestor lipsuri este că noi, oamenii, trebuie să ne comportăm într-un mod egoist, mergând până la înşelăciune sau furt pentru a obţine ceea ce dorim.

Acestea fiind spuse, mă întorc şi spun aşa:  se poate deduce că, la fel de periculoşi ca structurile politice (cele de azi sau de ieri), sînt oamenii convinşi să accepte necondiţionat credinţele promovate de aceste sisteme… devenind „Gardieni voluntari ai Status Quo-ului”, ai situaţiei existente. Acest lucru se aplică oricărui sistem, dar în special celor politice, financiare şi religioase. Trist dar adevărat!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply