Eu scriu, eu citesc!

„În viitor, numărul scriitorilor îl va depăşi pe cel al cititorilor!”

Această propoziţie a fost rostită-n 2003 (Gabriel Zaid, So Many Books, 2003), dar mi se pare o profeţie care deja s-a îndeplinit. Scrisul fiind cea mai accesibilă dintre arte, s-a democratizat la extrem. Folosind Internetul, oricine poate petrece câteva minute scriind şi-apoi, printr-o simplă apăsare de buton, e deja publicat pe Net. Orice text este instantaneu accesibil oricui de pe glob, singura restricţie fiind cea a limbii folosite.

Există un aşa-zis efect de nuntă. Covârşit de cantitatea şi diversitatea bucatelor, apetitul se blochează. Cam la fel se-ntâmplă şi cu literatura „democratică”. M-am trezit parcurgând indiferent rafturile primei librării de eBook în limba română. Titlurile şi numele autorilor fiind abundente, dar fără să-mi spună ceva anume. Preţurile sunt modeste, dar lipseşte o ancoră, ceva, care să scoată o carte anume din anonimatul grămezii de titluri. Majoritatea sunt autori necunoscuţi, care-au profitat de acest procedeu pentru a „publica” în sfârşit o carte, evitând furcile caudine ale editurilor clasice. Dar, evident, de la a apărea pe Net la a vinde exemplare, este o distanţă!

Pe lângă asta, deloc de neglijat este cantitatea enormă de texte scrise şi postate gratuit pe Net. Multe din texte au o valoare literară incontestabilă (şi folosesc prilejul pentru a omagia aici talentul literar al colegului şi prietenului Cristi Oprea, de pe Pioneză).

Totul este oferit pe tavă cititorului, iar în faţa acestei oferte extreme, acesta devine teribil de exigent şi suspicios. Lumea este-n căutarea unor indicii care s-o ajute să decanteze articolele relevante de masa celor anonime. De aceea texte superbe au doar câţiva cititori!

Textul în sine s-a devalorizat total!

Am dat peste un job de redactor/scriitor pe Net, fiind surprins să constat că preţul plătit pentru un text de 500 de cuvinte este de 2 lei. Descrierea jobului stipula că un asemenea text se scrie în maxim jumătate de oră, deci, la 8 ore de scris pe zi şi scriind şase zile pe săptămână, prolificul scriitor ar fi beneficiarul fabuloasei sume de 800 de lei lunar!!!

Cineva mi-a explicat că aceste texte se folosesc ca balast pentru ridicarea nivelului de relevanţă a unui site, ceea ce promovează site-ul în afişarea rezultatelor căutării pe Google. Cum ar fi, scrii vrute şi nevrute, eventual cu masiv copy-paste, pentru că oricum nu te citeşte absolut nimeni.

Încurajator, n-am ce zice!

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

7 comentarii pentru “Eu scriu, eu citesc!”