Eu scriu, eu citesc!
27 noiembrie 2010 
7 Comentarii
„În viitor, numărul scriitorilor îl va depăşi pe cel al cititorilor!”
Această propoziţie a fost rostită-n 2003 (Gabriel Zaid, So Many Books, 2003), dar mi se pare o profeţie care deja s-a îndeplinit. Scrisul fiind cea mai accesibilă dintre arte, s-a democratizat la extrem. Folosind Internetul, oricine poate petrece câteva minute scriind şi-apoi, printr-o simplă apăsare de buton, e deja publicat pe Net. Orice text este instantaneu accesibil oricui de pe glob, singura restricţie fiind cea a limbii folosite.
Există un aşa-zis efect de nuntă. Covârşit de cantitatea şi diversitatea bucatelor, apetitul se blochează. Cam la fel se-ntâmplă şi cu literatura „democratică”. M-am trezit parcurgând indiferent rafturile primei librării de eBook în limba română. Titlurile şi numele autorilor fiind abundente, dar fără să-mi spună ceva anume. Preţurile sunt modeste, dar lipseşte o ancoră, ceva, care să scoată o carte anume din anonimatul grămezii de titluri. Majoritatea sunt autori necunoscuţi, care-au profitat de acest procedeu pentru a „publica” în sfârşit o carte, evitând furcile caudine ale editurilor clasice. Dar, evident, de la a apărea pe Net la a vinde exemplare, este o distanţă!
Pe lângă asta, deloc de neglijat este cantitatea enormă de texte scrise şi postate gratuit pe Net. Multe din texte au o valoare literară incontestabilă (şi folosesc prilejul pentru a omagia aici talentul literar al colegului şi prietenului Cristi Oprea, de pe Pioneză).
Totul este oferit pe tavă cititorului, iar în faţa acestei oferte extreme, acesta devine teribil de exigent şi suspicios. Lumea este-n căutarea unor indicii care s-o ajute să decanteze articolele relevante de masa celor anonime. De aceea texte superbe au doar câţiva cititori!
Textul în sine s-a devalorizat total!
Am dat peste un job de redactor/scriitor pe Net, fiind surprins să constat că preţul plătit pentru un text de 500 de cuvinte este de 2 lei. Descrierea jobului stipula că un asemenea text se scrie în maxim jumătate de oră, deci, la 8 ore de scris pe zi şi scriind şase zile pe săptămână, prolificul scriitor ar fi beneficiarul fabuloasei sume de 800 de lei lunar!!!
Cineva mi-a explicat că aceste texte se folosesc ca balast pentru ridicarea nivelului de relevanţă a unui site, ceea ce promovează site-ul în afişarea rezultatelor căutării pe Google. Cum ar fi, scrii vrute şi nevrute, eventual cu masiv copy-paste, pentru că oricum nu te citeşte absolut nimeni.
Încurajator, n-am ce zice!
{ionutsk}
Mă enervează la culme stilul ăsta de a face presă online, la normă. Am lucrat într-un loc unde fetele angajate ca redactor trebuiau să scrie cam 14-15 articole pe zi! Şi erau 4 angajate pe acest post!
Tot ce contează este traficul. Se angajează persoane care să scrie mult şi prost pe salarii de nimic. De aceea am refuzat toate posturile de acest gen.
..Trafic care nu are alt scop decât acela de-a fi transformat în bani, ca ultim obiectiv. Aici e buba! Actul de-a scrie nu mai are valoare. Dacă spun cuiva că-s scriitor, se uită ciudat la mine și mă-ntreabă: Ca și Coelho? Cum ar fi, ăla-i scriitor, pentru că vinde. Dar dacă-l întreb ce-a mai citit în ultima vreme de Coelho, răspunsul e o tăcere lungă. Cândva, să dăruiești de ziua cuiva o carte era ceva firesc. Acuma e considerat un gest nepotrivit. Mai bine-i iei o cămașă! Ce să facă cu cartea?!
Cu toate astea informaţia de valoare există pe Internet. Singura problemă este că ea trebuie adaptată acestui mijloc de comunicare. Textele trebuie să fie suficient de scurte, ca să nu plictisească, suficient de concise şi captivante, pentru a atrage şi păstra atenţia şi informaţia să fie lizibilă şi aerisită, pentru a fi uşor de citit.
Ai mare dreptate! Si-ti multumesc pentru prietenie si aprecieri. Eu unul sunt constient ca scriu dupa pofta inimii mele.Ca o fac pentru cititori care au dreptul sa citeasca ce vor, dupa pofta inimii lor!Ti-as putea lista o intreaga epopee cu sirul nesfarsit de mizerii pe care le-am intalnit din 1985 incoace,ca sa pot publica un text sau mai multe,undeva.Cu o modestie,care mi-a facut mai mult rau decat bine in aceasta viata,dar in care voi crede ca un inadaptat ce sunt,spun doar ca pe vremea aialalta,sa apari,chiar si sporadic,in Flacara(aia a lui Paunescu ce se scotea in peste 400000 de exemplare)ori in Saptamana lui Eugen Barbu,ori chiar in Contemporanul sau Romania Literara,reprezenta o performanta.Pentru ca acolo scriau cei despre care invatam in manuale…Cu modestie, ma recunosc vinovat! Ca am putut atunci,fara alta sustinere decat bucuria de a scrie,sa sparg blocada.Dupa revolutia care s-a vrut totala,puteai sa apari unde vrei,ca erau atatea fituici ce se stingeau ca lumanarea de la gura mortului,dupa doua-trei rasuflari editoriale,incat si fara talent si fara scoala puteai sa te trezesti,doar cu o cantitate suficienta de tupeu,redactor la un mare cotidian central,vezi celebrul caz Ev.Zilei,care scotea in felul asta tot soiul de marmote agramate, pricepute la invelirea creierului in poleiala.Si poleiala se vindea in draci,500000 de exemplare tiraj,bulina rosie si bulina albastra,jurnalism facut pe genunchi,intre doua statii de metrou sau la baie ca inlocuitor de hartie igienica! Cand am inceput sa colaborez la acest blog,site,cum vreti sa-i spuneti,un amic,cunoscator in ale notelor de subsol,daca-ntelegeti ce vreau sa spun,m-a rezemat de zidul rece al realitatii.Tu,zice el,ti-ai omologat scrierile la ORDA nu? La oficiul roman pentru drepturi de autor,cum ar veni.Ei pe naiba,zic eu! Le-am omologat prin sertare si acum ma gandeam sa le mai scutur de praf in online. Ochii cat sarmaua,ma lua el de pe infantilismul meu sezator,ca netul nu e doar un gard misto vopsit.Dar ce e netul? Las’ ca vezi tu! Si-am vazut…
Ce pot sa va spun este ca am incercat,in tot ceea ce-am scris,sa va readuc in atentie iscusinta si complexitatea limbii romane,cea mai cea in opinia mea! Pentru ca avem nevoie de literatura,indiferent in ce format este ea scoasa in lume.Pentru ca avem nevoie de spirit chiar daca matele ghiorainde ne spun altceva! Mie imi plac de exemplu cartile.Tie iti place sa te dai cu mintea pe net.Amandoi poate suferim ca ne lipsesc provocarile.Dar niciunul dintre noi nu trebuie sa renunte! Pentru ca oricum vom inainta in varsta si nu va mai fi vreme sa ne impacam sufletele despartite de bucuria lecturilor absolut necesare…
Trebuie să fac o completare: şi mie îmi plac cărţile, de când mă ştiu. Internetul a venit mai târziu.
Referitor la ORDA şi problemele conexe, este adevărat. Pe Internet se fură mai uşor şi mai mult ca în oriunde alt loc!
Nu am vrut sa fac o trimitere anume.Era vorba in general de cititorii de carte si cititorii de net.Imi pare rau daca s-a inteles altfel.
text la norma – trafic mare – bannere multe – eficienta minima
singurii care pot intrerupe acest sir sunt cei care platesc pentru publicitate online FARA sa analizeze rezultatele