Erată la ultima insomnie ©

În mine, incantații,
În tine metereze
Și coridoare lungi, cu slujitori de soi,
Pe umeri, candelabre,
Impresii mic burgheze,
Restanțe la uitarea din pumnii noștri goi…

E ceață de departe,
Ca un damnat te bântui,
Dau drumul la trăsuri și huidui fără rost,
Tu nu mai ești aievea
Și-n ochii mei, prăpăstii
Îți reclădesc prudente, un ultim adăpost.

Vremelnici, servitorii
S-au aruncat pe ziduri,
La hăul ăsta mare privesc prin șarmul tău,
Își strigă disperarea,
Se-mpiedică de riduri
Dar drumul de sub pleoape îi mistuie mereu.

Cu hachițele tale
Mărșăluind prin mine
Aud cadențe stranii și cizme cum lovesc,
Mai vând nemărginire
(din plasa cu buline),
Și te iubesc, sunt ziduri, și totuși te iubesc!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!