Epoca moftului

Lumea de azi pare înscrisă pe coordonatele moftului. Responsabilitatea individuală s-a estompat undeva-n fundal, în faţa hachiţelor, impulsurilor viscerale şi a afirmării dreptului suveran de-a dispune, total şi discriminatoriu, de propria viaţă.

Tot ceea ce facem, altceva decât hachiţe, se află sub imperiul necesităţii doar ca să ne permitem hachiţele respective. Aparent suntem constrânşi la educaţie, la integrarea socială şi la înscrierea în circuitul economic. Dar, educaţia face din ce în ce mai puţin apel la constrângere, cocoloşind plămada încă fragedă şi susurându-i că poate face doar ceea ce vrea, dacă vrea şi când vrea. Integrarea socială poate să mai aştepte, în numele experimentării şi găsirii propriei căi, iar asumarea unui job este justificată doar de posibilităţile materiale pe care le înlesneşte (casă, maşină, concedii, shopping, etc.).

Este, de fapt, o viziune consumatoristă care exacerbează ego-ul, circumscriindu-l dorinţelor şi impulsurilor de sorginte atavică. Şi asta pentru simplu motiv că aşa este mai lesne de indus, stimulat şi canalizat. Dacă o anumită decizie ar fi analizată profund, luând în considerare consecinţele pe termen lung, multe lucruri ar apărea în altă lumină. Dar în iureşul dorinţelor, totul devine impulsiv, plutind pe valuri de adrenalină. Vreau, acum, imediat, iar asta e suficient ca motivaţie!

Una din consecinţe este încurajarea tinerilor să prelungească starea de graţie a vârstei incerte, trăită sub efigia bunului plac şi la limita iresponsabilului. Este starea cea mai prielnică manipulării subtile, pentru că, marşând pe personalitate şi pe afirmarea individualităţii proprii, se forjează un ins egoist, cu legături sociale superficiale, refractar ideii de auto-disciplină, responsabilitate socială şi coagulării în jurul unei idei sau a unei cauze.

Lumea de azi este o lume atomizată, impulsivă şi cu motivaţii superficiale. O lume-n care o idee constructivă şi valoroasă nu mai reuşeşte să seducă adepţi, pentru că presupune sacrificiu, disciplină şi dedicaţie pentru o recompensă incertă şi distantă.

E o lume fără vectori clari, a cărei evoluţie e dictată doar de dictonul „mai mult, şi mai mult, mai repede şi mai facil”. E o cale a minimei rezistenţe, care ameninţă să se transforme în fractură majoră, pentru că-şi dezactivează atât anticorpii cât şi sistemele de valori. E o navigare fără ţintă şi fără hartă. O derivă!

Totul e relativizat!

Concepţia asiatică clasică despre lume şi viaţă era descrisă de simbolul Ying-Yang.

Dac-am căuta un simbol potrivit, care să descrie lumea actuală, acela ar fi „%”.

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!