E bucurie-n carter…

     Şi ce mai de bucurie… Dacă aveam impresia zilele trecute că tovarăşul Pîslaru Florin nu mai ajunge deputat iaca na modificare: chiar dacă nu a fost votat a ajuns unde trebuia. Oameni ca el ajung unde trebuie mereu, de-aia-i viaţa noastră tristă, searbădă, seacă şi fără noimă. De-aia „iubesc” românia şi administraţia ei. În haine cu etichete grele, oameni ca el, zilele acestea la Bucureşti, ciopîrţesc ciolanul făcînd din această activitate necrofagă o acţiune diplomatică: negociază viitorul guvern. În timp ce galaţiul duce lipsă veceurilor publice, a cinematografelor, a parcărilor şi spaţiilor verzi etc (astea toate sub administraţie PSD-istă) la Bucureşti PSD-ul este în stare să se facă frate şi cu zîmbetul şpanchi băsescian numai să ajungă la… os, ungurienii lui Marko Bela sînt şi iei iubitori de PD-L, PRM-ul şi PNG-ul au fost scoşi din cărţi ca nişte rahaţi fără moţ ce sînt, iar PNL-ul rămîne încet încet roata de rezervă… a roţii de rezervă. Noi? Noi sîntem varză. Unii dintre noi au zis că s-a întîmplat o minune şi au mers la vot să aleagă „persoana”, alţii am simţit că avem lucruri mai nobile de făcut şi ne-am văzut serioşi de treaba noastră de zi cu zi.  În afară de un spectacol cu faţă de bideu (că tare ne mai place circul) nu ne-am ales cu mare lucru, sîntem în continuare îngroziţi de un viitor apropiat fără pic de dezvoltare sau producţie internă, cu imaginea unui viitor îndepărtat neliniştit dar… liniştiţi că avem destule magazine second hand cît să ne îmbrăcăm o viaţă… Şi vă mai dau o veste bună pentru care cartieru’ tropăie de fericire: a ajuns tov. Pîslaru Florin deputat… ne face salaru minim 1.000 Lei. 
  
Să fiţi fericiţi!

 

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply