Duș scoțian ©

Pe  X…, l-am cunoscut cu servietă diplomat, costum și cravată. Astea sunt și primele cuvinte care-ți vin în minte atunci când auzi de broker. Te mai gândești poate, la piața de capital… Hai lasă! N-are rost. Pentru că veniturile brokerilor români nu sunt, nici n-au fost, proporționale cu piața.

Broker, trader, analist financiar. Back office. Viril, pompos, masculin. Unii spun despre el că n-are nicio limită. Că se poartă ca și cum ar fi pe propria tarla. Întotdeauna. Oriunde s-ar afla. Că țipă. Și urlă. Că-i lipsește bunul simț. În schimb îi prisosește succesul.  De ce?

– Uite ce e bro, eu n-am timp să mă plictisesc. Timp liber, libertate… Ce crezi tu că e timpul meu liber? O lagună albastră, izolată de lume, fără divaisuri, fără indici, fără net? Cu romane celebre/anonime pe care să zac? Cu femei??
– Ești misogin?
– Nu.
– Multă lume spune că ești.
– În măsura posibilităților intelectuale multă lume o are mică. Sau are parte de una mică. Și cu cât e mai mică și acuzațiile sunt mai grave. Creierul se-nvârte în gol, obosește și reproduce înjurătura profundă! Asta cu misogineala e tot ca un fel de înjurătură. O pereche de țațe care-au uitat să se radă pe picioare, se trezesc ele să spună că ăla e misogin. Adică nu mai am voie să spun bancuri cu blonde sau ce?…
– Ți se par într-un fel sărbătorile de genul 1 și 8 martie ?
– Mi se par triste. Nimic autentic în spate. Astea nu sunt sărbători. Ce sărbătorești? Că te duci să-i iei un cadou?! Vaaai iubi, ce splendid e! Așa zice ea. Da’ de ce îmi trebuie o zi anume să i-l fac cadou? Io cre’ că e jignitor pentru ele, pentru femei. Ia fă proasto, că ți-am luat de 8 martie cadou! De 1 Martie și de 8 Martie.  Acuma mucles! Că restul anului e-al meu! Mă dezonorează pe mine. Dacă ești atât de săracă, să zicem cu duhul, încât să vrei recompensă pentru ceea ce ești/însemni doar de două ori pe an, aia e, îți meriți soarta!
– Și cum ar fi normal să fie?
– Normal ar fi zi de zi. Dar asta e deja  poezie….
– Ce zici de mârlani/mârlănie…?
– Dragă, să știi tu că și mârlanul/mârlănia e un produs al civilizației. Și e firesc să fie așa și nu altfel. Un gibon/pui-de-gibon cu mai mulți bani, nici nu contează, mulți, declanșează în tinerele patriei, din punct de vedere pur biologic, natural și genetic, rostul fecundării. Ea, tuta, pubera, ce crede ea? Că din sămânță de om-cu-bani tot un om cu bani o să iasă. Ideea ca progeniturile ei s-o ducă la gură mai bine. Ea vrea, și ce mult vrea, să caute în bagajul lui genetic buzunarul cu de toate. Și ce găsește? Abdomen bancar, maiou bombat, tatuaj… Iar Gipu/Bentleiu/Porșu/Ferariul este partea vizibilă a tatuajului.
– Înțeleg că te mulțumești cu tine. Așa cum ești.
– Mă fericesc alții cât pot cu ceea ce-mi displace. Acuma, na, am și eu fo 700 de dorințe, greu de enumerat. Am avut 1000, da’ pe restul mi le-am îndeplinit. Și știi ce sper? Sper să n-apuc ziua când le voi îndeplini pe toate.
– Ar fi un motiv de-ngrijorare?
– Ar fi crâncen. Îți dai seama cum e să nu-ți mai dorești nimic?
– Calci prin cluburi?
– La modul dubios, nu. Doar în alea cu circuit închis. Prefer stabilimentele unde nu se holbează nimeni, unde mă vreau doar pe mine și lăsat în pace. Neagasat.
– Pentru un mânuitor de bani, care face și desface, pari o imagine indusă de filmele americane, gen.
– Un tranzacționist, frate! Nu mânuitor. Lucrez cu bani și scot bani de unde lucrez. Filmele americane sunt idioate. Păi de ce trebuie io să iau totul de la ei ca fiind perfect? Înseamnă automat că e garantat-bun dacă-l iei din America? Din contră, uneori poate fi și garantat-prost. Jeg.
– Te enervează jegoșenia unora, este?
– Targeturile. Astea sigur. Apoi șefuțele. În fiecare spate de bloc există o cățea numită Fetița iar în fiecare companie există o doamnă numită Șefuța. Asexuată și frigidă care-și duce servieta dă șef ca pe-o cruce. Și zice incam în loc de venit și seilz în loc de vânzări. Și se poartă numa’ business, trăgându-și pă cap un fel de taior pentru că așa a văzut ea în seriale.
– Româncele preocupate de carieră, de afaceri. Destule totuși….
– Complexul de supracomplex. De ce crezi tu că toți directorii de marketing (lasă că habar n-au ce-i ăla!) din țara asta, sunt femei? Păi câte-un ciot de multinațională, născut în off-shore, concepe slujba de marketing ca pe-o slujbă stupidă unde tre’ să-nveți pe de rost ‘jde idioțenii și să plimbi tone de hârtii. Ce-i aia viziune? Așa că româncelor doritoare –de-scaun-înalt-sub-cur li se oferă șansa de a deveni împingătoare. De hârtii. Doamna CEO(siău) nu e nici pe departe un generator de creație. Ea are carieră. Unde-și lasă ea amprenta de competență? Pe oglinda de la baie….
– Faptul că sunt mai ordonate, mai sistematice decât bărbații, n-ar explica multe? Despre femeile cu poziție ….
– Sunt lente. Singurul lucru mișto la unele e stopul pe piept. Mai bine se duc și-și arată mameloanele în direct la TV. Am intrat ieri într-un service, și-am văzut o madamă din asta care se lăuda, în gura mare, că și-o pune cu ministrul Zdrulea. Despre ce vorbim aici? Indecență? O asigur pe doamna săracă-în-cap că laudele tocmai au transformat-o din femeie în muiere. Bhuey, și totuși cât de disperată să fii tu, câtă nevoie să ai ca lumea, toată lumea practic să afle că tu ți-o tragi cu ăla!….
– Imbecilitate, zici? Numai?
– Prietene, viața ei a devenit ușoară, exagerat de ușoară și a tâmpit-o. Crede că o să-și trăiască viața întreagă de pe urma acestei experiențe. Se dă în stambă? Păi cum să nu se dea? Când o să-i rămână dosul cât o butie, marele ei avantaj în lume rămâne faptul că poate ridica (cu spatele) un frigider. De carne!
– Ești dependent de ceva?
– Sex anal, necrofilie, viol în autobuz și heroină în nări. He-he-he! Hai că te-am avut la faza asta, este? Eu nu mă văd un om vicios. Că merg repede cu mașina? Asta da. Beau, cu tine de exemplu, mai bag câte-o țigare… Mie nu mi-a dispărut capacitatea de a gusta plăcerea. Când asta dispare, apare viciul.
– Să zicem că ești șomer, cu domiciliul într-o rulotă. La ce-ai visa?
– La probabil singurul lucru notabil: să mă dau naibii jos și să-mi cumpăr un bilet la loterie. Ăla care să-mi aducă 10 milioane dă ieuro. Câștig practic războiul cu viața dintr-o lovitură. Apoi m-aș trezi din vis și mi-aș lua un scaun mai bun. Panarama aia de la birou mi-a mâncat spatele….

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 Responses to “Duș scoțian ©”