Dumnezeul meu

Gmx îmi cere să vorbesc despre Dumnezeul meu! Şi îmi este cam imposibil să fac acest lucru. Pentru mine Dumnezeu este ca Regele meu. Şi cum aş putea vorbi eu despre calităţile sau defectele Regelui Carol ori Mihai, despre fericirile sau supărările, victoriile sau înfrîngerile Lui cînd eu nici măcar nu ştiu bine cum să mă adresez Lui? Cum aş avea eu puterea să-L judec pe acesta cînd Regele meu nu poate fi pus în nici un context altul decît cel legat de statalitate? El este un reper şi nu există mai bun sau mai rău decît Regele! Aşa cum pe Rege nu-L poţi schimba, alunga, detrona sau nu-L poţi face simplu cetăţean pentru că el este simbolul neamului aşa nici pe Dumnezeu nu-L poţi ridica sau coborî din rang, nu-L poţi personifica, nu poţi să-i oferi sau să-i reduci din merite. Şi ca să lămurim problema trebuie să înţelegem CE este şi nu CINE este Dumnezeu!

Dumnezeu este toată energia la un loc. Eu, tu, apa, soarele chiar şi visul de azinoapte, toate aceste sînt Dumnezeu. Noi toţi sîntem Dumnezeu. Acum, privind aşa lucrurile, poate înţelegi de ce cînd ai o problemă şi ceri ajutor divinităţii nu se rezolvă: problema de fapt eşti tu şi tot tu eşti rezolvarea! E pierdere de timp să ceri ajutor cînd de fapt ar trebui doar să întinzi mîna şi să iei cele necesare. E ca şi cum ai sta într-o livadă de mere şi mi-ai cere mie să întind mîna după mere şi să te servesc fiindcă ţie îţi este cam… lene!

Trebuie să fim mai atenţi la detalii şi să nu mai punem boticul la ceea ce ni se povesteşte prin instituţia Biserică. Departe de mine gîndul de a desfiinţa biserica dar atîta timp cît ea nu se mai regăseşte în rolul său social, biserica este doar o instituţie mercantilă şi atît. Probabil de-aici şi această invenţie penibilă a zeului suprem, unic, puternic, aspru, drept şi înţelept. Numai un om poate fi făcut zeu, numai un om poate avea atributele de mai sus. Dumnezeu este altceva, este în mintea noastră şi în sufletul nostru, în copiii şi bunicii noştri, în realizările şi ratările noastre. Cînd, spre exemplu, întîlneşti un om deştept îţi place de el, aşa-i? Ei, plăcerea aia este energie deci putem spune că ai simţit Dumnezeu. Cînd întîlneşti un om prost şi te cam sictireşte, îţi dă o stare de disconfort, nu? Şi asta tot energie este şi probabil a apărut ca să echilibreze ceva, cumva, undeva dar tot Dumnezeu se numeşte.

Dumnezeu mi-a dat / mi-a luat este un concept greşit şi păgubos iar cel care aşteaptă atingerea divină înseamnă că şi-a uitat originea şi pedalează în gol.

Dumnezeu sînt eu dar nu te aştepta să-ţi bag în traistă pentru că o poţi face singur, eşti la fel de Dumnezeu ca mine! 🙂

Aceasta a fost o leapşă. Cine vrea să participe la discuţie o poate face liber! Nu uitaţi să mă onoraţi cu un link către acest text, un Like pe Facebook sau o ciripitură pe Twitter. Mulţumesc!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

5 Responses to “Dumnezeul meu”