Drag ne-a fost / Drag ne-a rămas ©

Zi de zi, pesedeul stătea aplecat la TV, iar degetele lui împungeau re-pe-de și necontenit cu acul și barosul (de cârpit). Se cârpea mai ales îmbrăcămintea uzată și proletară, dar se peticea, seară de seară, și lenjeria intimă destrămată. El făcea din proprie inițiativă această treabă minunată, ca astfel măcar, fiind de folos familiei proletare, să-și răscumpere un cuvânt drăgăstos sau de încurajare.

Neîndemânatic din fire, ajunse să peticească ori să țeasă ață ca un bărbat(cu mustață). De fapt, ajunse un cârpaci (fără piață) și asta va rămâne pe viață!

Timpul alerga cât putea. Străbătea, străbătea țara străzilor-cartierelor-desfundate (de ploaie), cu solidaritate până-n bazinul electoral. Acolo, normal, pesedeul se oprea să-și tragă. Și se-auzea deslușit, măi dragă, zgomotul sec al portierelor trântite.

Portierele răspândite, întregeau aici peisajul autohton, ca niște grădini suspendate din Babilon.

Obosit (de pomană) și respirând greu, pesedeul făcu front comun pentru o foame de larg consum. Nu departe, un gând bun ciugulea o varză. Pesedeului îi veni ideea de bază și înțeleaptă, s-alunge gândul c-o piatră ca să-i rămână lui varza…

De ce să rabde ca barza într-un picior și cu aripa întinsă ?   Foamea de Putere nu poate fi învinsă !

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!