Dincolo de nori

De curînd firma pe care o administrez a pierdut unul din contractele care o ţineau în viaţă. De fapt cam unicul contract, restul serviciilor prestate erau pur ocazionale şi nesemnificative. Este clar că efectele crizei economice încep să-şi arate roadele. Cu toate acestea nu pot să trec cu vederea faptul că această criză mi-a arătat cîteva lucruri esenţiale, vitale chiar pentru o viaţă de om. Spuneam cu ceva timp în urmă că balamucul economic va scoate la suprafaţă nişte nereguli de ordin moral dar afirmam aceasta fără să am habar cîtă dreptate am.

Criza economică mi-a stopat planurile şi m-a cam întors în timp. Cu aproximativ 10 ani în urmă eram exact în apele în care mă scald astăzi. De-aici am învăţat că am făcut cîteva investiţii proaste, am avut încredere în instituţiile statului înghiţind pe nemestecate promisiunile lor dînd astfel cu piciorul la cîteva şanse de a părăsi românia şi că evoluţia mea a fost mai mult fictivă.  Dar… ceea ce mi-a arătat criza aceasta şi nu putea altcineva să o facă este calitatea oamenilor din jurul meu. Cîţiva oameni care mi se recomandau ca fiind priteni apropiaţi şi oameni de onoare au dispărut în ceaţă. Sînt oameni pe care îi întîlneam de 2-3 ori pe săptămînă şi care în ultimii doi ani de zile… au tăcut. Am spus cîţiva? Rectific: foarte mulţi! Dar ceea ce nu am spus pînă astăzi este faptul că mi-a fost foarte bine fără ei. Fără nici o urmă de glumă astăzi realizez că aceşti oameni erau cei care mă trăgeau în jos, îmi doreau răul şi chiar le ieşeau pasenţele în condiţiile în care eu credeam în zîmbetul de pe faţa lor. Cum mai pot eu acuza criza aceasta cînd ea de fapt a făcut ordine printre oamenii care roiau în jurul meu cu intenţii nasoale?

S-a ridicat ceaţa

Astăzi văd lucrurile altfel şi paradoxal mi se pare că e mult mai bine. Am descoperit că am pierdut un contract de muncă dar am cîştigat timp să mă joc cu băiatul meu. E un troc bun? Am avut timp să reflectez la cîteva amănunte ale vieţii mele şi cred că mi-am descoperit secretul fericirii. Am descoperit că sînt om şi că sînt fantastic, genial, strălucitor. Spuneam într-un interviu (ţi-am zis că sînt vedetă?) că atunci cînd am apărut noi pe lume tot universul s-a modificat ca să existăm noi, deci sîntem mai mult decît nişte coduri numerice personale. Cînd am afirmat asta nu credeam în această teorie aşa cum cred astăzi. Aşa cum criza economică a făcut curăţenie în rîndul prietenilor aşa mi-a făcut puţină curăţenie şi în firmă chiar dacă veniturile mele au scăzut semnificativ. De ce să nu mă bucure acest fapt? Mă va presa banca să-i plătesc ratele? Desigur, aşa este şi normal să fie! Dar, după cum am afirmat mai sus, văd în mine un om cu calităţi şi puteri nebănuite, sînt convins că geniul din mine va găsi calea cea mai corectă, uşoară şi frumoasă de a ieşi la lumină.

Nu vreau să mai cred în duşmani sau în eşec. Eu am atras în viaţa mea oamenii aceia nesinceri şi tot eu i-am numit prieteni. Nu ar fi existat dacă nu i-aş fi chemat la mine. De astăzi sînt mai atent cu prietenii adevăraţi ca să nu mai am timp de gunoaie în viaţa mea. De astăzi vreau să mă gîndesc mai mult la dorinţele mele şi cum să le pot realiza astfel încît să nu deranjez pe nimeni.

Experimentul

Facem împreună un experiment? Spre exemplu eu am trei mari dorinţe: vreau să mă distrez şi să mă joc mai mult cu odrasla mea, să-mi achit creditul şi să văd Germania! Sînt convins că am energia şi inteligenţa necesară să le fac pe toate în acest an.

  • te vei speria cînd îţi voi spune că pentru credit ar trebui să fac rost cam de 30.000 de euro dar… eu am învăţat să nu mă mai impresionez cînd aud astfel de sume şi sincer cred că într-un moment de genialitate pot face de zece ori mai mulţi bani;
  • pentru Germania îmi rezerv luna iunie sau iulie. E perioada din an care îmi place cel mai mult şi ar fi păcat să nu o petrec într-un loc în care îmi doresc să ajung de atîta timp;
  • copilul este… bucata aia din sufletul meu despre care vă vorbesc destul de rar şi asta pentru că deocamdată nu ne-a divizat nimic, sîntem un singur eu şi ne e foarte bine aşa. Nu avem nevoie de stimuli exteriori pentru a ne bucura de viaţă ci doar de intimitate. Noi cîntăm, dansăm, recităm împreună, ne scălămbăim, ţipăm, aplaudăm, rîdem, plîngem… amănunte de-astea care ne împlinesc iar pe voi doar vă amuză.

Cele de mai sus nu sînt nişte obstacole peste care trebuie să trec ci nişte repere spre care trebuie să-mi îndrept atenţia. Dacă unul sau nici unul dintre ele nu le voi realiza asta nu înseamnă că lumea mea s-a sfîrşit ci mai degrabă că nu mi-am îndreptat toată atenţia spre ele. E clar că am nevoie de ajutor şi nu voi ezita să-ţi spun că dacă poţi face ceva pentru mine am să te răsplătesc cu tot respectul şi recunoştinţa mea sinceră. Dar mai ştiu că nimic nu se va pune în mişcare dacă eu nu sînt dispus să ofer celor din jurul meu ajutorul de care au nevoie. Să nu mă acuzi de lipsă de modestie dacă de astăzi ai să găseşti articole pe acest site care vor arăta ce am oferit sau ce pot eu oferi, este felul meu prin care am să-ţi arăt că există şi oameni fericiţi.

Tot în această ordine de idei vreau să mă debarasez de orice fel de informaţie care mi-ar dăuna. Nu mai vreau să am tangenţe cu oameni care nu spun nimic, care nu creează nimic, care nu au mesaj sau vînă, oameni care-şi consumă energia valoroasă doar criticînd şi demolînd fără să pună ceva în loc. Aşadar am început curăţenia în contul de Twitter şi Facebook, urmează lista de bloguri şi site-uri pe care le urmăresc prin RSS şi blogroll-ul.
Şi ca să nu fiu înţeles greşit fac precizarea că nu am nimic cu aceşti oameni, nu îi urăsc, nu-i văd ca fiind inferiori mie. În schimb eu am alte priorităţi şi nu mă interesează creaţia lor.

Dincolo de nori

Cred că dincolo de nori e soare şi că numai cei care vor pot face plajă. De faptul că noi locuim sub nori nu se face nimeni vinovat şi nici nu este o vină. Ne place şi cu asta basta! Dar eu vreau la soare. Şi am să reuşesc!

[youtube _VmYFEFQPS8 580 350]

 

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

13 Responses to “Dincolo de nori”