Despre copilărie

Cînd Gmx s-a supărat pe mine pentru Greva „privaţilor” am zis că e timpul să scriu şi despre ceva frumos sau „de bine” ca să mai relaxez puţin atmosfera, nu că n-aş crede ce-am scris acolo. Şi ce poate fi mai drăgălaş decît un articol despre copilaşi sau legat de copilaşi. Nu mai vorbesc că entuziasmul cu care scrie Artistu în „Jurnalul de tătic” este puţin cam molipsitor şi atunci cam aşa s-a născut această idee de text.

Copiii, lumina ochilor noştri, dragostea despre care nu se poate vorbi, minunea de lîngă noi sau motivaţia supremă de a trăi şi a lupta. E clar că din momentul apariţiei devin prioritatea, de fapt aproape că nu mai existăm pentru noi. Tot ce e mai bun din viaţa noastră le oferim necondiţionat fie că-i vorba de alimentaţie, educaţie, sănătate, protecţie. Şi totuşi… am senzaţia că pe undeva sîntem puţin neatenţi, că nu dăm importanţă unor amănunte care repetate formează caracterul şi felul de-a fi al adultului. În paranoia mea de tribun român e posibil să greşesc aşa că apelez la vigilenţa voastră şi propun să vă aruncaţi un ochi peste următoarele rînduri:

„Tica, tica, tica
M-a bătut mămica…”

sau

„Mi-am pierdut o batistuţă,
bate mămica…”

sau

„Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ…”

sau

„Pe săpun a alunecat
Şi piticu s-a-necat…”

sau

„Vulpe tu mi-ai furat gîsca
Ad-o înapoi”

sau

„Cînd ţi-oi smulge coada toată
Şi te-oi vinde pe 5 lei…”

sau

„Fluturaş nu mai ai aripioare
Domnul conte ţi le-a retezat

Cred că exemplele pot continua, sigur mai ştiţi voi măcar două, trei cîntecele pentru copii. Întrebarea care se pune este: pregătim copilul pentru ca în adolescenţă să înţeleagă şi să accepte mai uşor zidirea Anei în pereţii lui Manole, baltagul în ceafa lui Lipan, „Puiul” abandonat de mamă (Alexandru BratescuVoinesti) ori furnicuţa zgîrcită care lasă bunătate de rapsod într-o foame soră cu decesul? Sau, mergînd mai departe,  pregătim viitorul cătăţean pentru: lupta directă, corp la corp, cu soţia/soţul din dotare; dezvoltarea laturii egoiste şi sîngeroase; acceptarea alegerilor măsluite şi a minciunilor electorale; OTV; jurnalul de la ora 17.00;  sistemul sanitar în general, docrotul Ciomu în special…

Deci, ca să nu mai lungim pelteaua, sînt nebun şi am nevoie de medicaţie de specialitatea sau sîntem o naţie de casapi nemiloşi formaţi din frageda pruncie prin versuri aparent nevinovate?

Mă retrag acum că tre’ să tai un pui, mai vorbim!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply