Despre concurs…

Per ansamblu, am fost plăcut surprins de desfăşurarea concursului „Leacuri băbeşti…”. Citind textele înscrise în concurs, am avut parte de surprize plăcute. E clar: ştim să scriem cu vână şi putem aborda tematici în moduri originale. Potenţialul există şi-şi caută clar o cale de manifestare. În lâncezeala literară oficială din ultima vreme, mii de blogeri tropăie de nerăbdare, luând lumea şi viaţa la bani mărunţi şi spunându-şi punctul de vedere. Înclin să cred că blogul a devenit un gen literar în sine şi că lumea citeşte mai mult decât s-ar putea crede. Evident, blogul promovează un gen de text scurt, cu idei concentrate şi de aceea dezvoltate insuficient. Majoritatea textelor vor a spune ceva mai mult şi multe se termină cu „va urma!”. Capcana este lipsa de răbdare şi tentaţia unei încheieri rapide a unui proiect. E un curent al lumii de azi: fast-food, fast-lane, fast-love şi fast-writing. O lume scăldată în adrenalină care, de dragul cursei, pierde semnificaţia destinaţiei şi ocazia coborârii la nivelul profund. Un nivel profund care se întrezăreşte în texte, dar a cărui uşă rămâne a fi deschisă altădată. Doar privim grăbit prin hubloul aburit. N-avem vreme! Let’s move on!

De aceea multe texte, ca şi ideile lumii, rămân la nivel de potenţial. Ceea ce salvează situaţia este spiritul de competitivate. Nu ştim unde ajungem, dar alergăm mai repede sau mai frumos decât vecinul…

De aceea, pe măsură ce concursul propriu-zis părea a fi dominat de-un câştigător cert, s-a remarcat o oarecare blazare. Texte mai superficiale, scrise mai spre ultima clipă, şi comentarii mai puţine.

Potenţialul există! Trebuie doar pus în valoare, iar lumea asta e prea grăbită şi indiferentă, iar asta echivalează cu o crimă. Într-o asemenea lume, Caragiale ar fi renunţat la scris şi s-ar fi angajat inspector la finanţe (dacă ar fi avut pile) sau agent de vânzări pe undeva.

Scriitura a ajuns o chestie de nişă. Arta în general a devenit „de nişă” şi fundal – ceea ce s-a simţit în articolele despre muzică. SF-ul, ca viziune despre viitor, e folosit mai mult ca o fabulă despre lumea strâmbă de azi, de-a cărei obsesie nu putem scăpa.

Mi-a făcut plăcere să citesc anumite articole şi-am pus blogurile respective la Favorites, urmând să revin cât de des pot.

A, iar chestia cu jurizarea, aşa simbolică cum a fost, a fost vânt sub aripi. M-a surprins cât de plăcut gâdilă adierea asta! Nu ştiu câţi s-or fi supărat pe aprecierile mele. Recitindu-le, uneori par cam umflat şi vanitos. Trebuie să răscolesc puţin la rădăcina chestiei ăsteia..

Ar fi încă destule de spus despre cum decurge comunicarea umană şi despre raportul între individ şi comunitate, dar o s-o fac în articole viitoare.

{ionutsk}

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 comentarii pentru “Despre concurs…”