Degetul pe rană

Ţin minte prin anii ’90 c-aveam, personal, o armă deosebit de eficientă pentru a convinge eventualii parteneri străini să vină şi să investească-n România. Vorbesc de legile 31 şi 35 din 1990, a societăţilor comerciale şi-a investiţiilor străine. Erau simple şi clare, şi era cât se poate de limpede ce avantaje ai dacă investeşti aici şi ce ai de făcut. Au fost, după părerea mea, cele mai bune legi post-decembriste şi momentul care a însemnat cu adevărat ruperea de comunism, iar pentru legile astea, strecurate de Petre Roman prin maşina de vot FSN-istă, îl voi considera pe premierul de atunci un artizan important al  succesului revoluţiei.

Legi simple şi clare, din care reiese limpede intenţia guvernului şi care deschid calea viitorului! Legi care se aplicau singure, nefiind nevoie de norme de aplicare, instrucţiuni sau precizări.

De ce, de atunci încoace, covârşitoarea majoritate a legilor sunt atât de încâlcite şi de absconse? De ce, de atunci, legile nu pot fi emise singure, ci doar însoţite de-o pleiadă de norme şi instrucţiuni care deturnează inteţia iniţială, se bat cap în cap şi lasă loc la interpretări şi răstălmăciri?

Legile amintite la început dovedesc că juriştii ştiu să-şi facă treaba, dacă sunt lăsaţi.

Marasmul de acum, apa tulbure a legilor, nu este decât marginal rezultatul incompetenţei profesionale. Asta ar fi uşor de îndreptat! Am ajuns la concluzia dureroasă că legile strâmbe sunt aşa pentru că aşa este intenţia politică!

Legea mioritică a încetat, undeva, pe la mijlocul anilor ’90, să fie o axă care să traseze viitorul şi să separe albul de negru şi-au devenit o armă politică şi economică. Controlul poate fi aplicat la comandă, iar rezultatul lui poate fi demolator sau doar o mângâiere blândă pe creştet. Recursul la justiţie, din nou, în loc să rezolve problema, devine o golgotă interminabilă şi cu rezultate surprinzătoare şi imprevizibile.

Cum se schimbă puterea, cum se recurge la şicanarea cu tot soiul de anchete a foştilor demnitari, chiar dacă mai mult de formă, de ochii Europei şi-ai electoratului placid. Rezultatele nu-s decât politice. Rezultatul este doar o lovire peste degetele respectivului, ca să lase hăţurile din mână, să priceapă că jupânul s-a schimbat şi să facă ciocu’ mic.

În România de azi, legea este un instrument al puterii şi nu un jalon al corectitudinii şi-al moralei!

Iar pentru asta, degetul trebuie întins clar şi apăsat spre Parlament. O lege pe lună dac-ar face, la sfârşitul anului am avea 10-12 legi bune şi clare! Aşa, avem sute de legi de aprobare a ordonanţelor şi de modificare a modificărilor, de nu mai ştie nimeni ce s-a votat şi ce mai e valabil.

E ţara lui Papură Vodă şi-a lui „aşa vrea muşchii mei!”.

Toţi sunt în cârdăşie şi orice nou poposit în dealul Mitropoliei e infectat imediat de cântecul seducător al folosului personal şi înregimentat în maşinăria infernală.

Aici e buba!

Când se va reuşi din nou emiterea unei legi clare, care să penalizeze fără echivoc o abatere sau un abuz al vreunei autorităţi oarecare, vom putea spera că vindecarea poate începe.

Ar fi necesară o organizaţie civică care să creeze un centru de supraveghere şi presiune asupra parlamentarilor. O asemenea organizaţie, finanţată de către 5% din populaţie cu un euro pe lună, ar putea avea o forţă reală. Ar putea avea un impact mediatic semnificativ, un corp de avocaţi (care pot fi şi străini) care să atace derapajele la orice for posibil şi să constituie un centru de presiune asupra parlamentului. Luat personal în colimator, ştiind că reflectoarele sunt pe el, înclin să cred că orice parlamentar ar deveni mai responsabil.

Iar dacă, citind rândurile astea, vă spuneţi că o asemenea idee este naivă, că nu mai există 5% din români dispuşi să rişte un euro pe lună pentru viitor şi că cei din respectiva organizaţie de supraveghere vor fi la rândul lor corupţi, înseamnă că-i prea târziu, cangrena este prea adâncă şi nu mai există speranţă!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!