Decretul lui Bachus ©

Curge-n gură, ispitește, o iubim, o borâm, o contemplăm…

Se spune despre ea că ar fi cel mai mare dușman al omului. Că nu e altceva decât sodomia certitudinii.

Roade intestinele, creează dependență, îți scoate petele de benzină de pe limbă sau tâmpește gândacii din creier.

Te face ca-n reclamă, decât puternic ori ca să piși crizele de tristețe și deznădejde, prelungite și severe.

Habar n-am dacă despre politică sau despre băutură am scris aici. Nici o mentalizdă-politică nu știe când să se oprească. Nu știe ce s-a-ntâmplat, se gândește că e normal să se învestească în starea în care este și nu-și aduce aminte niciodată de ce a căzut…

Șoferului care ucide una sau mai multe persoane după ce s-a urcat beat la volan, zice că-i dă cel mult șapte anișori cu executare. Ăluia de conduce o țară, ce-i dă?

Vârâm din ’’89, de la Târgoviște-ncoace, apă chioară-n noi cât bagă un bou. Am strâns flegmă-n ochi de la toți ciocoii și de la coaiele plozilor de ciocoi. Hâzi, oribili, toți morții-de-beți din mormintele lor plușate în formă de cabinet se cacă pe noi cu șampanie și caviar.

Neo-securiști, paleo-securiști, masoni rânjiți și naziști ipocriți.

Puterea.  Beți de putere, niște unii conduc distracția-de-țară din șanț în șanț spre un pornoșag matur, până ne scapă de păr între buci.

Votul românesc e ca o școlăriță-n puța goală pe care numai TATA are voie s-o fută în patul părinților!

Lașități, indiferențe. Aceeași constituție pasivă, care-și filmează în 5 megapixeli soarta de pe margine.

Oare până când?, cică s-ar întreba muismul-cognomen-citadin.

 Asta vă-ntreb și eu, ca un dodecafraier intens crăcănat de la atâtea alegeri, până când ?

[poll id=”8″]

Sursa foto: Russian paintings gallery
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!