De porc

Ar fi “de porc” să nu vă povestesc ce revelaţie am avut astă seară după cîteva pahare de vin asortate la una bucată cîrnat (de porc, binenţeles!) marcată îndeaproape de murăciuni cucurbitacee, de-ţi vine să te lingi pe unde iese…

Viaţa trebuie să fie completă! Cred că asta e singura condiţie ca viaţa să fie frumos!

Visul meu, şi-aici trebuie să recunosc că e vorba de visul unei copilării neterminate sau incomplete, a fost să trăiesc la ţară. Ce poţi să-ţi doreşti de la viaţă mai mult cînd aceasta îţi oferă timp, spaţiu şi linişte berechet ca să poţi medita la nemurirea sufletului sau, mai pe româneşte, să freci menta?

Fratemeleu alb, am constatat că la ţară există timp. Ai timp să creşti animale, să lucrezi pămîntul, să-ţi repari Loganul din bătătură, să construieşti o casă, să faci o fîntînă, să faci o eoliană, să faci murături, să faci troc, gem, dulceaţă, livadă, miere, brînză, viezure, mînz…, iar toate acestea într-un singur an, trei sute şaizeci şi cinci de zile (cum ar zice înţeleptul).

Dar… chiar dacă toate energiile alternative ţi-ar lumina viaţa, chiar dacă toate animalele şi plantele pămîntului ţi-ar hrăni hoitul… eu zic că tot ar lipsi ceva. Din viaţa mea nu pot să scot oamenii şi ideile lor inovatoare, invenţiile lor, spiritul lor… Iar la ţară astea lipsesc cu desăvîrşire. Nu există oameni care să reinventeze rota, care să mă dorească la o bere ca să punem cap la cap nişte idei inteligente dar neterminate şi care îşi găsesc împlinirea numai printr-un brainstorming (adică un stoarcecreierul.ro), nu există oameni simpli şi curaţi, fără invidie, ură, ciudă şi făţărnicie. La ţară totul se leagă de material şi foloaselel lui.

Recunosc, viaţa mea ar fi fadă fără un grătar în curtea mea plină de bunătăţi ale pămîntului, fără o cană de must  din struguri storşi chiar de picioarele unei fecioare sau de dimineţi în care cocoşul cîntă ora cea mai exactă… Dar unde sînt oamenii în această poveste? Unde sînt cei care-mi completează existenţa? Cei cu idei mişto şi cu spirit de zei? Nicăieri! Ţăranul este un sclav al pămîntului şi al roadelor lui, el nu mai poate gîndi şi regîndi idei măreţe. El nu mai poate crea o revoluţie, de oricare ar fi ea. Iar eu am nevoie de oameni în care să zbîrnîie creativitatea, să-şi dorească noul, cunoaşterea, înţelepciunea, oameni de la care să învăţ şi care să se bucure de învăţăturile mele. Eu vreau să ascult oameni şi vreau să fiu ascultat.

Departe de mine gîndul şi dorinţa de a jigni oamenii de la ţară dar parcă prea sau lăsat prinşi în plasa credinţelor şi ritualurilor… Ei nu mai cred că pot schimba ceva şi nici măcar nu-şi mai doresc aşa ceva! Ei sînt mulţumiţi cu ceea ce au iar eu vreau mai mult de la ei. Puţini dintre ei îşi dau seama că evoluţia înseamnă să cunoşti, să cauţi, să cercetezi! Iar eu nu sînt dispus să mă încui la ţară, eu vreau să fiu parte din evoluţia şi inventarea lumii, eu vreau să cunosc şi să învăţ!

Astăzi am realizat că voi putea trăi la ţară dar numai alături de cei pentru care mîncarea e o chestie mişto… dar care merită mai puţină atenţie din parte lor pentru că există lucruri, idei şi fapte mult mai pline de semnificaţie şi conţinut. Carne de porc poţi să mănînci şi iarna şi vara dar o idee mişto pe care nu o tratezi cu atenţi la momentul oportun a zburat, sa ales praful de ea!

Fără oameni care vor să înveţe şi să descopere lumea s-a sfîrşit piesa. Iar eu am nevoie de aceşti oameni, prin ei trăiesc şi mă identific şi mă legitimez. Nu mai pot să mă mut la ţară. În schimb aş putea muta ţara la mine! Ce zici?