Dați-mă prin pene și spuneți-mi cocoș! ©

Mi s-a extins demnitatea. Ce zici de-asta?

Ete ‘ntr-o zi, Dreptul și Nedreptul, Permisul și Nepermisul, Bunul și Răul, au dat să-mi schimbe concepțiile. Adică, ești mândru de tine?? La ce fel de degradare te gândești când îți vorbești despre patrie?

Io am înțeles prin patrie, cantitatea de mediu ambiant pe care de mic mi s-a spus s-o asimilez.

Stop! Cantitate și nu calitate, deci. Că e bine de știut. Dacă demnitatea ta, de român, e sterilă și zadarnică sau dacă e puternică și activă? Asta?

Cum ar veni, ori pui mâna și-ți răspândești sămânța neaoșă și milenară ori te-apuci, în sărbătorile alea multe, să-ți împodobești scheletu’ cu-n dulap, ceva.

Știu, știu. Avem nevoie de repere. Să credem în ceva sau să credem de cuviință sau să credem în noi, să nu mai fim insule cu lumea din jur, să interacționăm, să…. Ce??

Mai întâi, vreau să vă spun că demnitatea asta mare e foarte incomod de suportat.

E ca la o pereche de țâțe astronomice în dosul cărora ai montat între timp și femeia. Sunt jinduite, salivate, visate, dar la final… se lasă. Mey, și că se lasă, se lasă dă-le naibii da’ apar probleme la coloană, singura chestie care, cică, te susține și pe tine în viață. Ai nevoie de nasoale atunci când trebe să-ți controlezi toate mișcările și senzațiile?

Așa că, demnitarul-român-cu-o-demnitate-foarte-mare  riscă și hernii inghinale.

Pe-ormă, când ai mândrie (care-i tot un fel de demnitate) în exces, ți se cuvin haine făcute la comandă. De exemplu, pantalonii unui român mândru nu se croiesc egal în partea din față. Pentru că românul își poartă în general mândria ori pe partea stângă ori pe partea dreaptă.

Orgoliul/vanitatea/trufia seamănă și el, foarte mult, cu mândria.

Un orgoliu uriaș, te-mpiedică la dracu’, să alergi după femei! Se bălăngăne mereu.  Păi românu’ fără femeie e ca sacâzu’ fără arcuș și fără vioară. Nu arată bine! Nu cântă și nu se încântă.  Și ce e pe lume  mai de preț ca o femeie BUNĂ care să-ți folosească instrumentul pentru cântec…?

Atunci, la ce bun un orgoliu atât de mare dacă n-ai parte de armonie?

Neputând să se bucure pentru un semen de-al lui, românul descoperă că are o fractură emoțională. Și-i place! Adoră invidia pentru că, prin ea, poate să demoleze tot ceea ce nu poate construi.

O invidie mare, ca să fie funcțională trebuie să fie susținută de o musculatură sexuală puternică. Nu crezi? Ia  freacă-mă tu mult la icre și-o să vezi!  În lipsa musculaturii devine o invidie flască, o cârpă de care se șterge și noțiunea de shit-happens.

Ca atare, mușchii din acea zonă trebuie antrenați mereu. Și cum se face asta? Firește că din manual. Atunci mai dă-o în gâtu’ mă-sii de sărăcie, la ce bun să porți o invidie nesfârșită? Onanistule!

Ai acasă tigăi, bor-mașini, plovere, și-o dorință dezordonată de-a avea tot mai multe. Ești lacom! Îți place conceptul de MOCA. Iubești să ai fără să ai nevoie! Cum te voi răzbate cu lăcomia mea animalică, dragostea mea de țară? Mă lași? Nu mă lași, că nu ești fraieră să ai probleme … Cine te mai alege? 

Ce să faci tu cu tot nesațul ăsta? Pentru ce să fii atât de lacom? Doar ca să te lauzi? Nicio dragoste nu se va deschide posedărilor tale dar asta te va determina să aștepți și mai transpirat și mai român, promoția de luna viitoare.

Și mai ești și tulburat. Fizic. Ți-e greață. O senzație neplăcută de vomă-în-plan-psihic, o lipsă de chef, un fel de amânare completă pentru orice rezultat.

Ți-e lene și te-ai obișnuit cu ea!

Te-ai conceptualizat în exces, ai dat tot ce ai străduit în comunism pe ceea ce ai sperat că vei câștiga după, ai vrut să scrii o listă cu ce-ți dorești de la viață da’ numa’ ce-ai trândăvit și tu un pic și-ai uitat că n-ai în casă decât o coadă de câine.

Presupunând că la un moment dat o tâmpită de idee ar accepta să fie penetrată de lenea ta imensă, cum ai putea să pătrunzi de tot în ea? Adică o parte din puturoșenia ta tot va rămâne afară, este?

După mine, asta se cheamă doar tentativă de împerechere a cromozomilor omologi în meioză. Cum ar veni, de-o sinápsă.

Cu toate astea, noi românii suntem disperați s-o avem MARE!

Nu contează ce, important e să ne lăudăm c-o avem. Bă și dacă nu e, facem tratamente ca să fie, ce-o fi nu contează!, și să atingă o mărime corespunzătoare.

Adică toată viața ta de pathetic și român-ambulant n-ai fost în stare să te accepți așa cum ești și acum, în în 2-3-4 zile, 1 săptămână, hai 1 lună poftim!, o dai așa în sus și-n jos și-astfel dorința-i gata?

Uite, îți propun cea mai jmekeră metodă de mărire. Merge la orice!  Huo fomistule, că-i ’eftină și pă gratis! Așa, vezi….

Deci mental. Faci și tu niște desene, cu litere mari, și te gândești la ele până-ți crește.

Mâine dimineață, pe la ivirea zorilor, înainte să te urci pe garduri și să-ncepi Deșteptarea, în ochii celorlalți îți vei găsi adevărata dimensiune…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 Responses to “Dați-mă prin pene și spuneți-mi cocoș! ©”