Daţi-mă prin pene şi spuneţi-mi cocoş! ©

Mi s-a extins demnitatea. Ce zici de-asta?

Ete ‘ntr-o zi, Dreptul şi Nedreptul, Permisul şi Nepermisul, Bunul şi Răul, au dat să-mi schimbe concepţiile. Adică, eşti mândru de tine?? La ce fel de degradare te gândeşti când îţi vorbeşti despre patrie?

Io am înţeles prin patrie, cantitatea de mediu ambiant pe care de mic mi s-a spus s-o asimilez.

Stop! Cantitate şi nu calitate, deci. Că e bine de ştiut. Dacă demnitatea ta, de român, e sterilă şi zadarnică sau dacă e puternică şi activă? Asta?

Cum ar veni, ori pui mâna şi-ţi răspândeşti sămânţa neaoşă şi milenară ori te-apuci, în sărbătorile alea multe, să-ţi împodobeşti scheletu’ cu-n dulap, ceva.

Ştiu, ştiu. Avem nevoie de repere. Să credem în ceva sau să credem de cuviinţă sau să credem în noi, să nu mai fim insule cu lumea din jur, să interacţionăm, să…. Ce??

Mai întâi, vreau să vă spun că demnitatea asta mare e foarte incomod de suportat.

E ca la o pereche de ţâţe astronomice în dosul cărora ai montat între timp şi femeia. Sunt jinduite, salivate, visate, dar la final… se lasă. Mey, şi că se lasă, se lasă dă-le naibii da’ apar probleme la coloană, singura chestie care, cică, te susţine şi pe tine în viaţă. Ai nevoie de nasoale atunci când trebe să-ţi controlezi toate mişcările şi senzaţiile?

Aşa că, demnitarul-român-cu-o-demnitate-foarte-mare  riscă şi hernii inghinale.

Pe-ormă, când ai mândrie (care-i tot un fel de demnitate) în exces, ţi se cuvin haine făcute la comandă. De exemplu, pantalonii unui român mândru nu se croiesc egal în partea din faţă. Pentru că românul îşi poartă în general mândria ori pe partea stângă ori pe partea dreaptă.

Orgoliul/vanitatea/trufia seamănă şi el, foarte mult, cu mândria.

Un orgoliu uriaş, te-mpiedică la dracu’, să alergi după femei! Se bălăngăne mereu.  Păi românu’ fără femeie e ca sacâzu’ fără arcuş şi fără vioară. Nu arată bine! Nu cântă şi nu se încântă.  Şi ce e pe lume  mai de preţ ca o femeie BUNĂ care să-ţi folosească instrumentul pentru cântec…?

Atunci, la ce bun un orgoliu atât de mare dacă n-ai parte de armonie?

Neputând să se bucure pentru un semen de-al lui, românul descoperă că are o fractură emoţională. Şi-i place! Adoră invidia pentru că, prin ea, poate să demoleze tot ceea ce nu poate construi.

O invidie mare, ca să fie funcţională trebuie să fie susţinută de o musculatură sexuală puternică. Nu crezi? Ia  freacă-mă tu mult la icre şi-o să vezi!  În lipsa musculaturii devine o invidie flască, o cârpă de care se şterge şi noţiunea de shit-happens.

Ca atare, muşchii din acea zonă trebuie antrenaţi mereu. Şi cum se face asta? Fireşte că din manual. Atunci mai dă-o în gâtu’ mă-sii de sărăcie, la ce bun să porţi o invidie nesfârşită? Onanistule!

Ai acasă tigăi, bor-maşini, plovere, şi-o dorinţă dezordonată de-a avea tot mai multe. Eşti lacom! Îţi place conceptul de MOCA. Iubeşti să ai fără să ai nevoie! Cum te voi răzbate cu lăcomia mea animalică, dragostea mea de ţară? Mă laşi? Nu mă laşi, că nu eşti fraieră să ai probleme … Cine te mai alege? 

Ce să faci tu cu tot nesaţul ăsta? Pentru ce să fii atât de lacom? Doar ca să te lauzi? Nicio dragoste nu se va deschide posedărilor tale dar asta te va determina să aştepţi şi mai transpirat şi mai român, promoţia de luna viitoare.

Şi mai eşti şi tulburat. Fizic. Ţi-e greaţă. O senzaţie neplăcută de vomă-în-plan-psihic, o lipsă de chef, un fel de amânare completă pentru orice rezultat.

Ţi-e lene şi te-ai obişnuit cu ea!

Te-ai conceptualizat în exces, ai dat tot ce ai străduit în comunism pe ceea ce ai sperat că vei câştiga după, ai vrut să scrii o listă cu ce-ţi doreşti de la viaţă da’ numa’ ce-ai trândăvit şi tu un pic şi-ai uitat că n-ai în casă decât o coadă de câine.

Presupunând că la un moment dat o tâmpită de idee ar accepta să fie penetrată de lenea ta imensă, cum ai putea să pătrunzi de tot în ea? Adică o parte din puturoşenia ta tot va rămâne afară, este?

După mine, asta se cheamă doar tentativă de împerechere a cromozomilor omologi în meioză. Cum ar veni, de-o sinápsă.

Cu toate astea, noi românii suntem disperaţi s-o avem MARE!

Nu contează ce, important e să ne lăudăm c-o avem. Bă şi dacă nu e, facem tratamente ca să fie, ce-o fi nu contează!, şi să atingă o mărime corespunzătoare.

Adică toată viaţa ta de pathetic şi român-ambulant n-ai fost în stare să te accepţi aşa cum eşti şi acum, în în 2-3-4 zile, 1 săptămână, hai 1 lună poftim!, o dai aşa în sus şi-n jos şi-astfel dorinţa-i gata?

Uite, îţi propun cea mai jmekeră metodă de mărire. Merge la orice!  Huo fomistule, că-i ’eftină şi pă gratis! Aşa, vezi….

Deci mental. Faci şi tu nişte desene, cu litere mari, şi te gândeşti la ele până-ţi creşte.

Mâine dimineaţă, pe la ivirea zorilor, înainte să te urci pe garduri şi să-ncepi Deşteptarea, în ochii celorlalţi îţi vei găsi adevărata dimensiune…