Da sau nu

Lăsînd laoparte pesimismul meu de român şi paranoia mea de [tribun :-)] nebun nu vreau să las evenimentul Obama-S.U.A. fără cîteva observaţii. În primul rînd spectacolul depunerii jurămîntului a fost încununat de un discurs care a fost rostit liber, în aşa fel încît să dea siguranţă şi încredere celor care-l ascultă. Conţinutul discursului poate face deliciul analiştilor politici şi criticilor dar pentru mine ca şi cetăţean de rînd simplitatea recitării lui din memorie a fost impresionantă. Nu cred că a vorbit liber (liberi sînt  doar cei care-l conduc), ştiu că în spatele lui stau armate de oameni şi ore grele de muncă la capitolul scenariu, dicţie, stil şi substanţă, dar rezultatul final a fost un fericit discurs natural, simplu şi elegant. Faptul că nu-l trădează nici o grimasă chiar şi-atunci cînd jurămîntul îi este schimbat pe „neveu” este dovada clară  că omul e pregătit şi pentru un interogatoriu chinez. Americanii nu se dezmint şi au vîndut scump fiecare dram de Obama orice ar fi însemnat aceasta: spaţiu publicitar, insigne, pălării, internet, aer, apă, vise. Chiar şi culoarea pielii. Dacă-l speli bine, Obama nu e chiar atît de negru precum s-a vrut în această campanie dar să fim serioşi un negru buzat şi cu nasul mare chiar nu ar fi avut şanse oricît e America de America, pentru că, dincolo de imagine America însemnă oameni iar oamenii ştiu că negrii au fost nişte buni sclavi întotdeauna. Şi, apropo de oamenii care sînt America… pentru ei politica e cam egală cu zero şi orice persoană care vrea acolo, sus, are o singură datorie faţă de cetăţeni: să-şi respecte promisiunile. Pentru cetăţeanul de rînd nu există cale de mijloc, la intrebarea „Ai promis …. ?” răspunsul poate fi DA ori NU. De aceea americanul de rînd, şi cel care a votat şi cel care nu a votat, are toată încrederea şi speranţa în preşedinte.

Pentru mine America nu e ţara visurilor, întotdeauna i-am găsit mai multe defecte decît calităţi iar amalgamul ăsta de civilizaţii parcă îi cam diluează din istorie… dar acolo trăiesc oameni care se simt liberi şi împliniţi, oameni care evoluează, oameni care trebuie să-i spună americii „acasă” pentru că acasă sînt părăsiţi şi priviţi ca nonvalori, ca sclavi, iar în America sînt oameni simpli şi fericiţi. Pe ei vreau să-i felicit pentru preşedintele lor iar dacă există dumnezeu atunci să-i aibă în pază şi grijă. Bravo lor!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Da sau nu”