Cupa Mondială – Grupa F ©

Grupa cu macaroane și condimente picante. Grupa unor meciuri, anticipez, plicticoase, pe care le lași de obicei în farfurie. Dar să luăm la furculiță…

****

Squadra Azzurra, duduia Italia, stăpâna, deocamdată, a găleții supreme, are pentru moment mai multe întrebări decât răspunsuri. La famiglia pare întreagă dar nimic nu mai este ca-n 2006! Prea multe fețe cunoscute! Aceleași. Tuleiele au albit, jocul a prins pojghiță de mucegai, și pe alocuri, consecvente ieșiri din formă șterg o echipă pe care abia, abia dacă o mai zărim…

Dar zărim un Marcello Lippi care și-a întors nelipsita țigaretă pe dos, pentru o nouă participare la un campionat mondial. Această clonă nereușită a lui Paul Newman își umflă pieptul intens medaliat, și are o îndemânare motivațională de primă mână. Tot cu el și tot din nimic, spaghetarii au căpăcit acum patru ani adversarii. Astăzi trebuie însă ceva mai multă determinare, chestie pe care Lippi o începe întotdeauna cu Gigi Buffon. E și normal pentru că de atâția ani e și portar e și celebru. Apărarea va geme iarăși de Cannavaro, Grosso, și Zambrotta, cu puțin sau nu Chiellini, condiment ascuns, nu foarte plăcut la gust pentru Chef-ul din bucătărie. Centrul dreptunghiului aduce defensivi maniaci, Daniele De Rossi, combinați izoterm cu ceva creier pane, Andrea Pirlo, dincolo de umbra cuptorului, Mauro Camoranesi. La vârf, dispozitive de băgat în gaură, Toto Di Natale marcatorul din Serie A își împletește ascuțișul cu Alberto Gilardino și Giampaolo Pazzini, un tânăr și foarte iute sos  genovez. Pentru gurmanzi aducem porții suplimentare, proaspete, Riccardo Montolivo ori Simone Pepe, peste care încă nu s-a pus prea mult pesmet de glorie. Nu înghițim fără puțin Vincenzo Iaquinta sau Giuseppe Rossi, preparate în tendințe, neapărat de îmbucat cu celelalte. Dacă stomăcelul nu s-a predat încă în fața acestei îmbuibări azzure și pentru ca digestia să fie completă, se mai mestecă între mese, poate chiar de la începutul festinului, un Claudio Marchisio, sclipitor în meniu atunci când este trecut cu litere groase pe foile de joc. O întrebare se răsucește precum un tirbușon la această orgie culinară. Se halește cu stil până la urmă, adică Francesco Totti și Antonio Cassano, sau fără? Sau iar înghițim ca proștii același fotbal pe care de obicei, perechea de ochi îl respinge prin flit…

****

Unde talentul lipsește, tragem pe noi izmenele aspre dar necesare ale disciplinei.

Noua Zeelandă dă buzna la bucate, cu manșetele puțin roase de la Antipozi, dar cu foame de succes, ce mai, cu zgomot la mațe de-a dreptul. Ricki Herbert aranjează excelent terenul sub echipă, acesta, terenul, nu se-nclină decât unde vrea dumnealui, și în general și-a hrănit cu atât de multă untură de pește bebelușii, că nici Hercules, cât era el de pachet de mușchi, n-ar putea să se măsoare cu ei. Giganți, ce zic eu giganți, coloși, la partea aeriană a jocului, vă dați singuri cu seama, controlori de trafic, ce să mai… Oceanicii punctează la tactică, stăpâni pe situație, tratează totul cu mult, foarte mult calm, chiar dacă par dominați nu fac inutil riduri, fără stress, și lovesc decisiv atunci când despre adversar putem spune că s-a epuizat, mai cu seamă psihic.  Piese așa de pus în puzzle ar fi Glen Moss (Melbourne Victory/Australia), pe care-l umilea Dinamo pe sub banca de rezerve, ca portar, apoi Ryan Nelsen (Blackburn Rovers) și  Tommy Smith (Ipswich Town), ca zid în fața punctului cu var, Michael McGlinchey (Motherwell/Scoția) și Andy Barron (Team Wellington), durii de la brâul terenului în sus, Shane Smeltz (Gold Coast United/Australia), Rory Fallon (Swansea), Chris Wood (WestBromwichAlbion) și Chris Killen (Middlesbrough) struți vânjoși care îți lasă oul când nici nu te-aștepți. Ca să nu ne gâlgâie prea repede sângele în vene de plictiseală, nu uităm că nimicul aparent din fotbal, se transformă mai mereu, când la muncă se adaugă chirurgical, inserții stabile de creier…

****

Cu câțiva jucători de clasă mondială, Paraguay își face loc în elită cu o nouă experiență extraordinară pentru ei. Selecționerul Gerardo Martino, face, și pe drept cuvânt, puțin gât, cu privire la felul de calificare.  Formele de relief deosebite precum și clima absolut imposibilă câteodată, transformă preliminariile sud-americane într-un calvar, în care europenele feciorelnice și obișnuite cu totul la nas s-ar cam deceda încercând să respire, darămite să mai și joace.

În băț cu vedeta Oscar Cardozo (Benfica), Paraguayul adulmecă în urma celor două mari ale continentului, Brazilia și Argentina. Dar nu întoarcem pagina cu superioritate încă, deoarece lotul pare chiar ghintuit. Un Justo Villar (Valladolid) la fermoarul barelor, Paulo da Silva (Sunderland), Marcos Cáceres (Racing) și Denis Caniza (León) la izolația apărării, Eduardo Ledesma (Lanús), Jonathan Santana (Wolfsburg) la coordonare, iar despre Roque Santa Cruz (Manchester City), Nelson Haedo Valdez (Borussia Dortmund) și Lucas Barrios (Borussia Dortmund) nu cred că mai avem în plus de comentat. Precum duceți cu coada ochiului de la stânga la dreapta, valori destule și ambiții mari. Nu lovim cu piciorul, nervos pe sub masă în câine, dar putem duce la gură ușor de tot mâna, pentru a opri căscatul, căci aceasta nu e orice fel de sud-americană. De urmărit…

****

Slovacia, vine ca o turistă și descoperă ce tare ar fi să rămână, pentru încă o tură cu montaigne russe-ul. Vladimir Weiss, omul care i-a adunat și antrenat, se bucură că nu l-a părăsit Martin Skrtel, băiat de bază oriunde l-ai pune, și duce în spate efortul de a nu se face de râs. Unii din noi, care reacționează doar la fâsul cutiei de bere, nici nu gândesc cât de grea este povara numelui țării tale. Și da, așa este, trebuie să muncești mult ca să nu te faci de râs. Slovacii nu sunt chiar picați aiurea în verdele tuns mărunt. Cu niște unii ca Lubos Kamenar (Nantes) portar, Martin Petras (Cesena), Lubomir Michalik (Leeds), Marek Cech (West Brom) fundași, Marek Hamsik (Napoli), Vladimir Weiss (Manchester City), Miroslav Stoch (Chelsea) mijlocași, Erik Jendrisek (Schalke), Filip Holosko (Besiktas), Martin Jakubko (Saturn Moscova) atacanți, parcă n-ai spune că le trebuie ghid pentru o excursie în grup, sau grupă. Fotbalul prestat este chiar decent, unde mai pui că dacă nu ești atent, cetățeanul cu jambiere slovac, se înfige tare de tot la tine în plasă, adversarule care ești tu adversar, ruptule din soare și superiorule. Cu atenție la ăștia, chiar au crampoane și știu să le folosească…

****

Hai să trăim ca să nu murim și să ne vedem cu interes și în episodul următor.

Surse de informare, documentare și ilustrare:
FIFA

UEFA

European Club Association
Soccer Association

ro.soccerway.com

Campionatul Mondial 2010

Mulțumim!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!