Cupa Mondială – Grupa D ©

O grupă care zgârie pe hârtie, la prima vedere o singură favorită. Dar nu e deloc așa, ceilalți cai neînșeuați din listă nu sunt nici pe departe outsideri. Hai să vedem…

****

Germania, gigantul cu șenile care vine peste tine și în somn, uneori greoi dar neînduplecat, își duce înainte tăvălugul amenințător mereu mai nemțește, mai nemțește mereu. Joachim Löw a dovedit că nu riscă inutil niciodată, și că poate să-și aducă jucătorii în pragul unei noi provocări motivante. Profesioniști ca întotdeauna, au început prin a analiza microclimatul și modul în care altitudinea ar putea sau nu, să le afecteze performanțele. Echipa a crescut calitativ foarte mult, iar tinerii de ieri Lukas Podolski, Bastian Schweinsteiger, Philipp Lahm și Per Mertesacker, deja au strans 50-60 de selecții. Adică multă, foarte multă experiență. Apoi orgoliul prusac nemuritor, nu poate ieși din ghete cu una cu două, el întărind deasupra crampoanelor, un caracter, unic poate în fotbalul mondial!

Dar Germania de azi pleacă oarecum ciunțită la lupta cea mare. Portarul Rene Adler și mijlocașul Simon Rolfes cu intervenții chirurgicale, devine că sunt lăsați la vatră chiar înainte de a fi fost luați la oaste. Dar ruperea lui Michael Ballack, în buza plecării la Mondiale, pare să fi pus pumnalul deznădejdii acolo unde doare mai tare. Băiatul va fi obligat să poarte încăăminte specială în următoarele două săptămâni, deci cu alte cuvinte doar un cizmar îl mai poate ajuta…

Chiar dacă unii dintre noi au mai puțin la mațe cartofii umpluți cu varză, luăm o bere așa în fugă la un bruderșaft și adnotăm un Hans-Jorg Butt (Bayern Munchen) la năvoade, un Holger Badstuber (Bayern Munchen) și Jerome Boateng (Hamburger SV) în jurul osului de sub apărătoare, prin defensivă, un Sami Khedira (VfB Stuttgart), blond ca locomotiva vă dați seama, alături de Marcell Jansen (Hamburger SV) la mecanismul din mijloc, și un Thomas Muller (Bayern Munchen) la introdus. Un neam care tace și face fără o lirică excesivă a mingii, fără apucături de Copacabana, dar atenție la numărătoarea finală. Întotdeauna e și o limbă germană pe podium…

****

Știți bancul cretin în care cineva te-ntreabă cum îi zici tu la nevasta cangurului?

Dacă știți răspunsul aflați că așa intenționează și Australia să ia Mondialul. Mamă ce figuri, ce teatru scurt, că ei acum nu mai sunt o necunoscută, că nimeni nu-i mai poate lua de sus, că dacă prind ei cea mai bună formă, ehehei, să te ții tată atunci echipă și surprize. Săracii de ei, cu veșnicul Mark Schwarzer, care dacă a prins o finală de Europa League în lotul lui Fulham, gata dă interviuri, și cum s-au vorbit ei prin marsupii că nici nu se există să nu, acolo, măcar locul doi în grupă, ce ornitorincu’ lor de nemți sau sârbi, că doar e campionatu’ mondial de surf nu de fotbal! Antrenorul Pim Verbeek zice că determinați și bine organizați pot face măcel cu oricine, că apărarea lor începe din linia de atac, că ei sunt extra-super-ultra motivați din prima zi a preliminariilor, așa că țup-țup sau  boing-boing ajung lejer în optimi, nici nu-și mai bat capetele cu asta. Trecuți binișor de prima întâlnire cu bășica, se înfiletează destul de greu în creierul nostru următoarele chestii de jucători mai interesante. Păi ar fi, la spațiul dintre bare Brad Jones (Middlesbrough), apoi mai prin păpușoiul apărării Lucas Neill (Galatasaray) și David Carney (Twente Enschede), ceva ocupați cu călcatu’ ierbii pe la centrul terenului Harry Kewell (Galatasaray), dacă mai poate, Jason Culina (Gold Coast), ăștia n-au fost și acum 4 ani?, și Tim Cahill (Everton), iar în direcția porții adverse s-ar vrea Josh Kennedy (Nagoya) ajutat de Nikita Rukavytsya (Twente Enschede). Nimic de spus suplimentar, poate doar să discutăm la o țigară dacă locul lor din grupă este ultimul sau penultimul, o necunoscută care se va elucida cu siguranță destul de repede. Sau poate nu?

****

Oameni buni, trecem acum la chestiuni mai serioase, vin băieții lui Arkan, căliți prin teatrele adevărate de război fotbalistic european, vin cu sufletul lor puternic și curat de luptători născuți și nu făcuți, mereu cu Serbia în inimi.

Totul pare limpede în jurul maestrului Radomir Antic, iar dacă meditați încă scărpinându-vă, el este cel care, pentru Hagi al nostru, rămâne și azi antrenorul cel mai determinant al carierei lui. Inteligenții care inventează cote și fac pe de rost favorite, nu îi preferă pe sârbi, dar dacă numai un minut ne putem încrunta cutele de pe cerebel, eu zic că merită efortul. Nume ca Nemanja Vidic și Branislav Ivanovic în apărare sau Dejan Stankovic la mijloc, apoi Nikola Zigic (Valencia), și Marko Pantelic (Ajax) se rețin foarte ușor pentru că le știam, nu-i așa, dinainte.

Dacă v-am activat distributivitatea din atenție cumva, îndrăznesc mai mult cu Ivan Obradovic (Zaragoza) și chiar cu Danko Lazovic (Zenit St. Petersburg).

Orice putem chibița la colț de plasmă dar să nu desconsiderăm Serbia. Are tot trusoul din lada de zestre pe ea, ba mai mult e și rezistentă la opintiri…

****

Ghana vine distrusă la efectiv, și la moral. Tocmai a aflat că excelentul ei căpitan Essien, nu poate. Ghanezii veneau în Africa de Sud să-l vadă pe Essien așa cum argentinienii vin pentru Messi. Ei uite, ghinion! Mai mult, ca ghemul de belele să fie și mai încâlcit, alți doi abanoși, John Mensah sau Emmanuel Agyemang-Badu, stau în cârpe și bandaje, cu ochii pe clepsidră, și pe vracii lor vestiți. Selecționerul Milovan Rajevac, un nene optimist, dar ușor deconectat din prezent, a crezut că o belea în plus nu strică, așa că a mai luat în lot și un băiat Kevin-Prince Boateng care cică joacă în timpul liber și pentru naționala de tineret a cui credeți, a Germaniei! Și noi care eram convinși că doar la Mitică la Ligă se fac mersuri…Tare de tot este faptul că pentru nemți joacă deja mai mulți boatengi, toți de nădejde, și toți germani prin cetățenie, adică exact ce nu prea îi trebuie puștiului ăsta! Ori am îmbătrânit noi, ori globalizarea asta ne-a răsucit mințile de tot. Păi să fii mai închis la culoare decât întunericul, să te cheme Boateng și să te lupți acum ca un disperat să demonstrezi că ești african și nu urmaș al lui Goethe sau Schiller, iată-ne în plin și sublim absurd…

Ghana însă are valori deosebite, nu sunt jucării un Sulley Ali Muntari (Internazionale Milano), un Kwadwo Asamoah (Udinese) sau Matthew Amoah  (NAC Breda/Olanda)  și Asamoah Gyan (Rennes/Franța). Personal cred că lipsa liderului îi va uni și ambiționa, și așa cum au mai făcut-o, vor desena frumos.

****

Hai să trăim ca să nu murim și să ne vedem cu interes și în episodul următor.

Surse de informare, documentare și ilustrare:
FIFA

UEFA

European Club Association
Soccer Association

ro.soccerway.com

Campionatul Mondial 2010

Mulțumim!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 Responses to “Cupa Mondială – Grupa D ©”