Credință și onoare

Așa cum credința mea nu poate fi pusă la îndoială chiar dacă mă dezic de orice formă religioasă sau instituție care are legătură cu religia, la fel pot spune despre Casa Regală care îmi merge la suflet chiar dacă ea este tot o formă politică de a conduce. Probabil faptul că aceasta este formată din oameni de un bun simț ieșit din comun sau faptul că se ocupă mai mult de statalitate în timp ce clasa politică se ocupă de cancan-uri politic-pornografice, toate acestea zic, mă fac să savurez din toate punctele de vedere orice apariție a Principelui Radu. Din nefericire cu excepția televiziuninii naționale (pe care n-o urmăresc dar o plătesc) și a televiziunii Realitatea, foarte rar un reprezentant al Casei Regale sau o acțiune a acesteia este băgată în seamă de presă.

Sîmbătă, în ultima parte a emisiunii lui Stelian Tănase, a fost invitat Principele. Lasînd laoparte faptul că acesta este o persoană agreabilă și demnă de toată atenția noastră, cred că era necesară prezența acestuia. Printre altele a recunoscut faptul că aparițiile rare din presă li se datorează și lor, ei preferînd această discreție nobilă și înțeleaptă. Pe de altă parte recunoaște că presa este mult prea reticentă la acțiunile Casei Regale.
Fratemeleu alb a descoperit zilele trecute cîteva fotografii cu Regina Maria într-o vizită în Statele Unite. Și era uimit de faptul că americanii de rînd erau fericiți să o întîlnească și își rupeau gîturile să o vadă și să salute prezența ei acolo (vezi fotografiile alăturate). Noi nu ne putem imagina dar chiar dacă regele nostru a fost un neamț pursînge, a fost unul din cei mai corecți români, omul care a construit la propriu românia. De aceea prezențele Casei Regale române peste hotare chiar și astăzi fac o impresie bună. În plus nu cred că există masă a bogaților la care reprezentanții regalității românești să nu aibă loc.

Unul din reproșurile aduse de Principe clasei politice a fost ambiția prostească a autorităților de  a rezolva problemele lăutărește, adică după ureche, impotența de a aduna specialiști care să facă treaba treabă. Așa cum după atîția ani de  totalitarism trăim cu impresia că regimul comunist a construit românia, tot așa trăim cu impresia greșită că numai clasa politică ne poate scoate la liman și ne lăsăm la mîna ei chiar orbește. Nici prin cap nu ne-a trecut în ultimile decenii că specialiștii sînt cei care ar tebui să se ocupe de anumite treburi.

Aș încheia într-o notă de reproș. Sînt conștient că-s mici șansele ca Principele Radu să citească aceste rînduri dar trebuia să o zic și pe-asta. În urmă cu ceva vreme, în semi campania electorală la care a participat, Principele a făcut o promisiune celor prezenți la o întîlnire la care am participat și eu: că se va întoarce să stea de vorbă cu noi indiferent de rezultatele alegerilor. Din nefericire probabil agenda plină a domniei sale a făcut să amîne întîlnirea cu cei din Galați. Nici prin cap nu-mi trece că a uitat de promisiune și aștept și astăzi un semn de viață. Cred cu tărie că orice întîlnire cu dumnealui pune în mișcare cîteva rotițe, instituții amorțite încep să se pună în mișcare pentru că pentru asta sînt făcuți liderii, să însuflețească. Iar eu nu am să ezit niciodată să-i aduc aminte de promisiune! 🙂

Foto:
UnStory.com
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 comentarii pentru “Credință și onoare”