Cracul, basca şi o bucă ©

Cracul, basca şi o bucă
Într-o zi s-au apucat
Iar să umble la măciucă,
Cu mişcări de sindicat.

Şi-n ameninţarea goală
Ies de umplu o parcare,
Nu vor toţi ‘n-aceeaşi oală,
E cu-a mă-sii, fiecare.

Cracul înapoi se da,
Basca tot în sus sălta,
Buca foarte se izbea
Şi nimic nu se făcea.

Unii zic că-i vinovat
Ăla de-a rămas în pat,
Alţii spun, la o adică,
Că măciuca ar fi prea mică…

Cert e, că e tot nasol,
Aplicarea de carmol
De la sindicat din ţâţă,
A făcut din curu’ gol
Un cur roşu, de maimuţă!

Aşa-i naţia română,
Stă prea mult cu ea în mână,
Nu există împreună!
Tu române, baţi doar cruci
Şi când n-ai ce să îmbuci
Iar dai fuga la măciuci…

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!