Copilăria şi internetul

→→→ articol publicitar  ←←←

Acum doi ani dacă mă întrebai ce griji are un părinte în calitatea lui de părinte, exceptînd mîncare, somn, haine, educaţie şi alte de-astea, nu ţi-aş fi răspuns sau mă eschivam elegant. Astăzi lucrurile stau altfel, copilul are doi ani şi mă pune la încercare cam în fiecare zi. Din ziua în care a apărut copilul am început să simt mai apăsat cît de nociv e televizorul pentru un adult darămite pentru un creieraş aşa de fraged şi însetat de informaţie, am descoperit cît de enervant poate fi plînsul unui nou-născut dar cît de înălţător este zîmbetul ăla sincer care te aşteaptă să te întorci de la serviciu. Am mai descoperit că băieţilor le plac fetele de la o vîrstă foarte fragedă (că doar băiet am în bătătură) dar şi că hainele pentru bebei sînt al dracului de scumpe. Am trăit în ăştia doi ani cu o intensitate ieşită din comun fiecare etapă iar cei care zic că odată cu trecerea timpului şi înaintarea în vîrstă încercările cresc şi ele, mare dreptate au.

De fapt vroiam să vă spun că sperietoarea cea mai mare din viaţa mea este acum internetul. Dacă pînă astăzi a fost o sursă de distracţie pentru copilul meu şi locul de unde mă aprovizionam cu melodioare drăgălaşe, animaţii care mai de care mai puerile… astăzi mă gîndesc din ce în ce mai serios la momentul în care va trebui să-l iniţiez, să-i arăt această lume mai mult decît accesibilă şi prea la picioarele lui. Ştiu, există tot felul de metode prin care poţi bloca site-uri, viruşi, troieni, reclame etc. şi cu tpate astea grija tot există. Dar, ca să vezi că am început să mă documentez, există site-uri dedicate copiilor, Ştrengari.ro spre exemplu, în care am găsit o chestie foarte interesantă. Chiar dacă e dedicat copiilor, părinţii au secţiunea lor la care copiii nu au acces, aceasta fiind protejată prin parolă. Deci acolo poate fi o dilaila totală între părinţi fără ştirea copiilor, se pot discuta tot felul de teme şi subiecte şi toate astea sub o grafică simplă şi colorată, pe gustul celor mici şi energici. Mai mult şi mai interesant este că părinţii pot seta timpul de joacă al copiilor pe site sau pot dezactiva anumite secţiuni din contul copilului, lucru care îmi dă speranţe că lucrurile pot fi controlate. Acum poate sînt şi eu cam sălbatic vizavi de această temă dar am găsit acolo tot felul de chestii şi chestiuţe, printre paginile cu poveşti şi poezii, glume şi proverbe, am găsit şi pagina de VIP-uri sau loterie. E o joacă şi un hai total. Acum chiar invidiez generaţiile astea, dacă îţi aduci aminte jucăriile noastre aveau nişte culori pe ele de ţi se strepezea sufletul şi plasticul ăla mirosea a chinez, aşa zicea tata.

Una peste alta am descoperit că există soluţii şi pentru problemele astea, probabil nu e dracu’ chiar aşa de negru şi probabil aşa este viaţa, fiecare generaţie cu tentaţiile ei. Ideea unui astfel de site, dedicat celor două tabere, copii/părinţi, este extraordinară. Păi ce mi-aş putea dori mai mult decît să-i ofer lui distracţie iar eu să deţin controlul fluxului informaţie dar mai ales al calităţii informaţiei?

Este clar că internetul e plin de ciudaţi şi ciudăţenii dar tot printre acestea se găsesc şi lucruri de valoare sau care dau valoare vieţii noastre. Avantajul celui care ştie să-şi caute uneltele.

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Copilăria şi internetul”