Copaci rataţi sau o pădure deasă?

Viaţa nu e o bagatelă şi cine crede că poate trece prin viaţă fără să construiască ceva se înşeală amarnic. Asta este plata noastră pentru traversarea acestei perioade. Nu biruri impuse de cămătari, vameşi sau felceri, state, guverne sau religii, acestea-s lucruri omeneşti şi fără valoare. Viaţa noastră are un rost atunci cînd urmaşii pot construi peste ce-am construit noi.

Doi oameni ai străzii, atît de murdari şi îmbătrîniţi, arşi de soare şi de vîntul uscat îşi mîncau din poală bucatele căpătate de la trecători. Dispreţul, scîrba sau mila celor din jur nu-i atingea. Erau liberi în lumea lor şi dragostea pură care le izvora din ochi atunci cînd privirile li se întîlneau mi-a stîrnit întrebări ciudate: cine sînt ei? ce fac ei? cît pot îndura?

Am înţeles ceva mai tîrziu, cam prea tîrziu chiar, că ei erau mai înţelepţi ca mine. Nu se gîndeau la problemele mele, cine sînt eu, ce fac eu şi unde mă îndrept ci încercau să-şi ducă la îndeplinire misiunea, aşa grea ori uşoară cum era ea. Eu, în loc să mă cunosc mai bine şi să-mi aflu drumul, m-am poticnit în întrebări fără răspunsuri şi fără relevanţă în existenţa mea.

De-atunci a trecut ceva vreme. Acum gîndesc altfel. Acum mă gîndesc la mine şi ce am de făcut. Sînt acuzat de egoism dar acuzele trec pe lîngă mine precum dispreţul pe lîngă oamenii străzilor. Sînt fericit că am timp pentru mine. În curînd vine primăvara verde şi-mi doresc multă iarbă. Să fie iarbă peste tot. Iarbă crudă care miroase a linişte şi calm. Ceea ce-mi doresc mie să nu crezi că e ceva special. Îţi doresc şi ţie acelaşi lucru. Mi-aş dori să fim ca nişte copaci care nu se sperie de o furtună. Furtunile vin şi pleacă, probabil viaţa noastră va fi plină de încercări de-astea. Mi-aş dori să fim puternici şi mulţi ca o pădure, să ne putem creşte odraslele în linişte.

La asta muncesc acum şi într-o zi poate vii şi tu în pădurea asta pentru că e loc pentru toată lumea. 🙂 Decît o mînă de copaci între betoane nu e mai bună o pădure deasă?

Citeşte Copaci rataţi şi-apoi poate îmi spui dacă tu ştii cine eşti! 🙂

… Suntem pământ
Şi viermi suntem, cărbune şi noroi;
Risipă între casă şi mormânt,
Nereuşita Primului Cuvânt:
Copaci rataţi – ai nimănui eroi.

Lucian Valeriu – timebomb

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Copaci rataţi sau o pădure deasă?”