Conquista ©

Zei, păpuși înțepate, pericol, aventură, aur, cruzime și vicleșug.

Gloria este un joc teribil. Un labirint. Toată emoția și disperarea, chiar și victoria, toate sunt calități ale acestei conquiste spaniole pe care, fotbalistic, eu o văd ca pe un act civilizator.

O sabie înfiptă în pieptul unui frate-întru-catolicism seamănă cu o cruce. Dar PATRU?

Epidemia de pase, cu peste 1400 mai multe decât în 2008, a ucis copulația imperiului prandellian și a dat jos, fãrã scrupule, din paradisul terestru super Mario-mărul necopt…

De unde știm noi astfel de lucruri?

În mare parte din calitatea superioară cu denumire de origine controlată a unor martori la intrarea în legendă: Casillas, Xavi, Iniesta, Fabregas, David Silva…

Ăștia pot inventa mâine o echipă numai din fundași, pot face cel mai eficient antijoc din lume și fără entrenador, că tot aia e. Câtă vreme vor găsi în permanență și cu multă ușurință, noi recruți în expedițiile lor de tiki-taka care să le  garanteze dreptul la dominație și la o anumită bunăstare, e foarte greu să le fii rival.

Posesie la CM 2010 58%, posesie la CE 2012 59%.

Avantajul lor este ca statura pentru uriaș. Înțelepți, ei și-l ascund cu bunăvoință nu cu dispreț.

Pentru că acum, de sus din poveste, raportul de confirmare a puterii va fi prin excelență cu mulțimea care-i aclamă și nu cu adversarul…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!