Colon, coloană, colonie ©

Am fost la doctor. Am dat bani ca doctorul să se ridice de pe scaunul de doctor. Când m-a zărit, s-a deranjat, nici acum nu-nţeleg de ce, să-mi spună, împungându-mă cu degetul profesiei lui liberale:

– Dacă vrei să trăieşti, umblă! 3 ore de mişcare pe săptămână te-ar feri de-o boală nasoală la cur. Colonul e o conductă de canalizare unde zace toată groapa de gunoi a organismului. Uneori ţii căcatul în tine ani de zile, ca un fraier ce eşti!  Moartea ta să ştii că vine pe ţeavă!

Am fost la biserică. Am dat banii mei ca preotul să se ridice de pe sacul lui de bani, cu evlavie. Când l-am zărit, m-am deranjat, nici acum nu-nţeleg de ce, să-mi spun smerit, dincolo de semnul obişnuit al crucii:

– Eşti un măgar! Da, eşti un măgar cu gura plină de un creştinism olog, fără coloană vertebrală! Nu confrunţi păcatul de teama de a nu fi considerat prea intransigent. Îmbrăţişezi o evanghelie impotentă care-ţi spune că merge numai aşa. Tocmai ai primit fân proaspăt şi desigur te-ai şi grăbit, să-l guşti. Ai fi măgar dacă nu ai face-o. Dar stai puţin, tu chiar eşti un măgar, nu-i aşa? Şi încă unul foarte mândru de el. Ce poate să-l facã pe un măgar renumit, te-ntrebi? Corect, toţi măgarii sunt la fel. Zi de zi cari poverile altora, deci care-ar fi motivul pentru care să fii mândru de tine? Cu toate astea, dă-mi voie să te-ntreb şi eu: chiar nu contează pentru cine te speteşti în halul ăsta?

Am fost la dicţionar. Am dat bani pe el ca un prost, mai demult, când mă duceam să găsesc cuvântul care să mă scoale din instituţia de prost. Când m-a zărit, dicţionarul s-a deranjat, nici acum nu-nţeleg de ce, să-mi arate:

– Colonie. Ce este o colonie? Un teritoriu şi o populaţie ale căror bogăţii şi muncă sunt destinate prin legi, mecanisme, democratice desigur, impuneri, să îmbogăţească oricum, pe alţii. Ideea este că în colonie rămâne truda, sudoarea şi scârba, iar beneficiul şi tot ce se poate, construiesc fericirea în altă parte. Pentru alţii. Orice activitate economică ar trebui să producă un beneficiu. De drept beneficiul ăsta ar trebui să-i aparţină proprietarului. Eu dacă sunt proprietar, n-aş avea dreptul să-mi folosesc beneficiul după bunul plac şi după interesele mele? Omeneşte, bunul meu plac şi interesele mele n-ar trebui să se afle acasă la mine? Nu, pentru că eu sunt defect! Tocmai mi-am adus aminte de echipele de tâmpiţi oficiali care ieşeau pe sticla colorată şi strigau Victorie!, Victorie!

Victoria cui? Va înţelege copilul meu cât de tâmpit am fost şi eu, cât de ticălos am fost, cât de trădător? Că nu i-am lăsat moştenire decât o colonie din care el are dreptul să plece? Ta-su şi mă-sa tocmai i-au făcut cadou, pentru când va fi mare, o evadare…

Colon, coloană, colonie…

Dacă întâlniţi un măgar constipat, fără coloană vertebrală, care trăieşte ca un tâmpit într-o colonie, feriţi-vă! Sunt al naibii de încăpăţânat!

 

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Colon, coloană, colonie ©”