Cine trebuie să perpetueze specia?

Pe blogul Totul despre dragoste am găsit un articol care mi-a dat apă la moară. Articolul dezbate problema copiilor care ajung copii-părinţi şi cît de nasoală este această situaţie. Iar pentru că tema discuţiei pleacă de la idei preconcepute am simţit nevoia să-mi zic şi eu punctul de vedere. Iaca ce a ieşit.

Cel care semnează articolul aminteşte de vremea bunicii (ştiţi voi: pe vremea aia nu se făcea aşa…).  Eu îi recomand să meargă ceva mai adînc în istorie, să zicem spre vremea străbunicii sau a stră-străbunicii. Acele vremuri arată cu totul şi cu totul altceva decît ne-au explicat părinţii noştri şi-anume o natalitate crescută în rîndul oamenilor foarte tineri.

Lumea animală se înmulţeşte după anumite criterii, să nu credeţi că o face de capul ei. Hrana, apa, teritoriul, numărul de indivizi etc. sînt criterii după care se ghidează. De exemplu dacă numărul de indivizi este prea mare, scade natalitatea în rîndul speciei iar cei slabi sînt ucişi, chiar mîncaţi.  La fel se poate spune şi despre om pînă la o anumită perioadă din istorie. Ca exemplu vă pot aduce seceta şi implicit foametea. Nu cred că în acei ani de grea încercare natalitatea era prea crescută. Nimeni nu cred că şi-ar dori să-şi vadă copilul ucis de foame. Pe atunci nu era mare diferenţă între noi şi animale.

Dar anii au trecut iar ceva ne-a deturnat atenţia de la cele mai importante „amănunte” ale existenţei noastre: apa, hrana, teritoriu, perpetuarea speciei. Nu mai sîntem atenţi de la aceşti factori, ni s-au atrofiat simţurile naturale, am fost educaţi ce e şi ce nu e bine (adică nu mai credem în nevoile noastre), nu mai avem un loc al nostru unde să ne întemeiem tribul, ginta, şatra de ieri sau familia de astăzi, sîntem obişnuiţi ca apa să ne-o dea statul, iar hrana a dispărut total din ecuaţie în momentul în care am început să muncim pentru bani. Individul, din orice specie l-am lua, se înmulţeşte atunci cînd simte nevoia de sex. Iar nevoia de sex dispare atunci cînd condiţiile de viaţă sînt vitrege. În acest caz ar trebui să ne punem următoare întrebare: de ce animalele cînd nu au condiţii de supravieţuire îşi înhibă aceste nevoi iar omul nu mai reuşeşte această performanţă? Iar răspunsul cred că se găseşte în societate. Mama, tata şi cei din jur ne-au învăţat cînd să facem sex, cum să facem sex, cînd putem avea o maşină, cînd putem mînca, cît putem mînca, cît teritoriu putem ocupa, cînd putem ocupa acest teritoriu etc., atrofiind nevoile noastre naturale şi sădind în noi un program strict de dorinţe artificiale.

Trebuie totuşi să ne gîndim că nu sîntem maşini, roboţi sau computere, iar programele acestea induse din exterior au început să dea greş, rateuri mari. Oamenii liberi, mă refer la cei care nu pot fi struniţi de societate (nu au case, terenuri, rate, credite, bunuri materiale etc.), au alte sisteme de valori care se bazează în special pe simţuri (sete sau foame spre exemplu). În aceste condiţii de ce s-ar ghida după reguli restrictive ale societăţii cînd fericirea şi împlinirea lor se regăseşte în lucruri atît de simple şi naturale? Şi revenind la tema noastră pot spune cu mîna pe suflet că în lumea lor simplă, needucată, fără bariere şi piedici, se simte nevoia de perpetuare a speciei. Din punctul nostru de vedere ei sînt săraci dar privind din perspectiva lor, ei le au pe toate: apă, hrană, teren la discreţie şi de ce nu?, dorinţa de a împărtăşi această fericire şi copiilor lor.

Fac referire foarte des la regnul animal şi la faptul că omul a pierdut ritmul şi sensul vieţii. O fi rău cum zic eu aici? Cine şi cum ar trebui să le explice copiilor şi tinerilor că viaţa înseamnă altceva decît maşini, curs valutar, ţoale de fiţe, Hi5, etc.? Spunea Ionutsk aici că mai demult oamenii  „foloseau praful alb ca să-şi înalţe visele, cei de-acum îl folosesc ca să uite”. Astăzi, axaţi pe ideea că trebuie să dispară „praful alb” am uitat să ne întrebăm de ce trebuie să uităm? sau ce trebuie să uităm?

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Cine trebuie să perpetueze specia?”