Cincimea ©

Totul s-a petrecut rapid. Cuţitul alb-vişiniu a intrat cu poftă în carne, sfârtecând-o cu plăcerea pe care doar răzbunarea ţi-o poate da….

Sângele roş-albastru se amestecase deja cu iarba gazonului când s-au gândit şi ei să behăie. Dar n-a fost tăiere. A fost belire. Nu aşa se cheamă când iei mielu-n braţe, gata suflecat?

Dacă nu eşti speriat, în ziua de azi, nu eşti viu. Dar e fără sens să te temi de un eveniment, dacă atunci când evenimentul se-ntâmplă tu nu exişti! Şi din moment ce mort fiind, tu nu exişti, iar când exişti, tot mort eşti, atunci ce rost mai are să mori de frică?

Prea mult aţi stat cu mâna în lână, băieţi! Ţâţa patronului a secat şi voi nu mai aveţi ce să luaţi în gură Aţi păcălit campionatul ăsta ciobănesc cum aţi vrut voi. Fofilaţi, printre gardurile sparte ale atâtor meciuri anoste, ţopăind din etapă în etapă, haotici dar bucuroşi că sunteţi acolo, în faţă, cu sacul de căcăreze doldora.

Când vi se scurge toată greaţa din joc pe voi nu v-apucă sila?  Nu, serios, ce unitate de măsură există pentru nimic? Câtă bătaie de joc mai poate să vă încapă? Vă chinuiţi de ani buni, s-aveţi o erecţie fotbalistică şi nu vă iese socoteala! Mai vreţi ochi şi gură să vă susţină… Nu vă e ruşine că aţi demolat un mit cu izul vostru de oaie creaţă? Jucători? Telemea, nu jucători! Ca voi se vând în piaţă, la kilogram! Respectul nu se capătă între două flegme. Nu poţi să pretinzi şi să te pretinzi, dacă ceea ce oferi tu este doar regurgitarea unei amintiri. Atât!

Aţi teşit cu neputinţa voastră toate colţurile STELEI!  Sunteţi o micime de echipă care tocmai a luat cinci. Sunteţi o cincime!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Cincimea ©”