Ceramică ©
16 septembrie 2012 
2 Comments
Te-ngroașă forma
nu și conținutul,
femeie nu mai vrei să fii deloc,
eu te-aș preface-n lut
pân’ la picioare
și-apoi te-aș azvârli la mine-n foc.
Se lasă toamna
parcă înadins,
ca proasta linge cerul gurii mele,
– ești doar un impostor fermecător!,
mi-ai zis concret
și mi-ai intrat sub piele.
Și lutul tău a ars atât de bine
că eu de-atunci….
De-atunci tot beau din tine!
