Cenzura de siguranţă ©

Să discutăm despre cenzură. Adică despre dreptul pe care ţi-l iei tu de a-mi astupa mie gura!

Tu crezi că e util. Că foloseşte la ceva să ai în jurul tău homunculi cărora li s-a şters de pe faţă crăpătura obraznică. Eu spun că era mai util dacă puteai să-nlocuieşti obligaţia cu dialogul. Dar n-ai avut chef. Sau poate că habar nu ai să intri în sensul giratoriu al comunicării…

Există cenzură? Întrebare. Eu cred că da şi nu. Mai bine mă-ntrebai dacă există vulnerabilităţi. Şantaj asupra acestor vulnerabilităţi. Scheleţi în dulap şi indivizi abrutizaţi de o frică agonizantă că aceşti scheleţi ar putea să le invadeze într-o zi intimitatea manufacturată cu atâta cheltuială. Dacă mă-ntrebai asta ţi-aş fi răspuns printr-o onomatopee. Oho!

Cred că e prea mult haos şi unde e haos nici măcar o cenzură ca lumea nu mai poţi avea! Atâta vreme cât ne cotropim reciproc, uneori dezgustător spaţiul personal, spaţiul public unde unii dintre noi îşi caută arena, încet, încet, devine neinteresant. Şi asta datorită golului din stomac. Credeţi că aducerea sub pragul uman cunoscut în manuale, de sărăcire a populaţiei, va spori ratingul unor televiziuni încă nesupuse puterii sau nu? Cât oare advertisingul unor mari companii de publicitate va  îndestula gurile mereu flămânde ale acestor televiziuni, dacă nici mama, înjumătăţită la pensie, a lui pulică frânaru’ nu se mai uită la ele?

În acest caz, ce spuneţi, cenzorul îşi va aplica cenzura unora la care nu se mai uită nimeni? De ce-ar face-o? Cui i-ar folosi? Pe cale de consecinţă, popularitatea, notorietatea, îţi va aduce întotdeauna pe cap laţul strâns al cenzurii. Cu alte cuvinte, mai binele se dovedeşte a fi duşmanul binelui. Iar ca să ai popularitate într-o ţară ruptă de foame, trebuie să fii împotriva puterii. Dar oare numai asta contează?

Ştiţi câţi oameni cunosc care se umilesc disperaţi şi se agaţă ca o boală de piele de unii cămătari, proprietari rânjiţi peste tot mai multe case de amanet? Nu ca să-şi dea aurul, tablourile de Tonitza sau mobilierul în stil Ludovic. NUUU ! Ei se roagă-n genunchi la şeful burtos cu simbol auto pe ghiul, să le ia televizorul! Noi facem adunări intelectualiste pe net despre flexarea sau nu a firului de păr proaspăt tăiat în patru, dar pentru cea mai mare parte a rezidenţilor în această ţară netul este o prostie.

Avem şi nu mă feresc s-o spun, multe milioane de anacronici. Oameni trişti cărora li s-a extirpat locul sub soare. Ei nu mai merg. Ei rătăcesc!

Lor degeaba le mai cereţi să strige pentru libertate. Pentru că lor li s-a luat în aceşti ani, musculos de capitalişti, tocmai speranţa. Ei nu mai speră. Ziua de mâine li se pare chiar prea mult. Azi, acum, ce mă fac, cum fac, numai asta contează. Le vorbiţi de cenzură unor oameni care compară trecerea timpului, în fiecare dimineaţă, cu lungimea feliei de pâine?! Sunt conaţionali care ţin televizor în camera cea bună doar pentru că dă frumos aşa. Nu-l deschid niciodată că-i enervează şi nici nu-nţeleg ei prostiile alea care se dau acolo!

Uite cum stă treaba. Un dictator este un şofer care conduce în mod absolut discreţionar o maşină ce i-a fost dată, culmea, în dar prin voinţă populară. Omului îi e frică de accidente nedorite, nu vrea să-l tulbure nimic la mers şi de aceea are nevoie să-şi fixeze propria constituţie în scaunul instituţional printr-o…?

Aţi ghicit, printr-o strânsă cenzură de siguranţă !

V-aş mai întreba apoi, dacă aţi văzut sau aţi întâlnit în ultima vreme, prin apropierea dumneavoastră vreun dictator sau de câte ori pe zi deschideţi televizorul şi vă aşezaţi în faţa lui şi cât anume din timpul alocat privitului îl ocupă înjurătura şi flegma? Poate că v-aş întreba dacă şi cum vă întrebaţi voi zilnic la ce vă foloseşte băgatul şi scosul şi toţi nervii pe care vi-i faceţi cu voia, cu fapta sau cu gândul, ca nişte buni şi de semeni iubitori ce sunteţi? Este adevărat că acolo, între cei patru pereţi, nu vă mai arde de cenzură? Că lăsaţi să vă iasă pe gură şi chestii nu atât de bine controlate?

Întotdeauna vor exista două Românii. Şi din punctul meu de vedere sunt sigur că n-am nimerit-o pe cea care trebuie. Voi?

{cristi}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 comentarii pentru “Cenzura de siguranţă ©”