Ce cauţi în coşmarul meu ? ©

Sunt oameni reproduşi.

Din bârfă, din fardul gros de peste bârfă, din spectacolul crăcănat şi atât de real care atârnă între picioarele idolului.

Ei nu iubesc statuile, le sparg şi le realcătuiesc, le comercializează pentru că le vor calde.

Îi urăşte toată lumea dar îi cheamă peste tot.

S-au obişnuit să tragă cu ochiul în oceanul de intimitate al celui/celei care tocmai şi-a permis să-şi cumpere un ocean.

Îşi provoacă scandalul ca pe-o vomă din care se hrănesc proaspăt rujate,căutând restul neştiut de pe os şi devenind apoi nişte hiene simpatice.

Ciopârţesc faima nemuritorilor în imagini de muritori.

Le colecţionează celulita ca un tricou şifonat vârât în blugi, le adună ţâţele lăsate şi ghemotoacele de piele de pe faţă.

Se nasc şi trăiesc în pubela încăpătoare a societăţii, ca riscul de îmbătrânire la maimuţe să fie mai saucy, mai kinky, mai hot.

Se prefac umani până când iau forma unsuroasă a primului tabloid de pe tarabă.

Ei sunt ceea ce am vrut mereu s-aruncăm de pe noi dar am zis să mai ţinem, că poate ne trebuie…

Fenomenul paparazzi a apărut în Cizmă, prin anii “50 când spaghettarii pozari au început să râcâie compromiţător împrejurările devenirii vedetelor. Să le surprindă…

La Dolce Vita 1960

A fost nevoie ca un mare regizor, Federico Fellini să-şi dea seama şi să bage personaj principal în capodopera La Dolce Vita pe Paparazzo, fotograf la ziar, ca fenomenul să placă, să incite, iar denumirea să inspire ca un ţânţar uriaş, agil, mereu în căutarea unei prăzi, generaţii întregi de monştri însetaţi.

A fost şi este vorba de hărţuire, de destrămarea unor căsătorii glamouroase, de crimă.

În 1997, Lady Di s-a împrăştiat în mai multe eternităţi dureroase la locul accidentului, încercând să scape de urmărirea unor fotografi insistenţi, printre stâlpii unui tunel rutier din Paris.

Paparazzarea s-a făcut murdar, câineşte, surprinzându-se mai cu seamă AGONIA, ultima suflare, care vinde şi se va vinde întotdeauna cel mai bine…

Tot paparazzi au provocat şi divorţul prinţesei de Monaco, Stéphanie.

Distinsa poseda, printre alte nimicuri rătăcite-n poşetă şi una bucată bodyguard şi soţ care, nervos din muşchi dar neted la circumvoluţiune s-a lăsat dus de nas, după dâră, pe marginea unei piscine unde o gonflată odorizantă i-a făcut delicat şi brutal treaba, în scurt şi-n lung la umbra blitzului.

Princesa, ca orice princesă, a intentat imediat acţiune.

Divorţul s-a dat prin papuci de casă şi muşchiulosul nu i-a mai văzut alteţei niciodată, piscina….

Hollywood-ul geme, pute de vegetaţii carnivore care halesc vârtos din dreptul la imagine.

George Clooney

Bietul Clooney, suferă cumplit că nu poate să-şi scoată nicio duduie din nădragi şi s-o omenească într-un local, fără tone de licurici lipite pe geam.

Hai mă! ţie sau ţie, nu-i aşa că vă e o milă de el….!

Georgicule tată, nu trebuia tu să te decizi mai demult, când vroiai sus, să te joci de-a adoraţia, cum e mai bine? Să stai în casă ca un substantiv comun sau să ieşi în prime-time la dat autografe??

Până la urmă şi cea mai discretă şi zvântată scurgere intuitivă ne spune că aici e un DEAL.

Paparazzi au nevoie de vedete ezact la fel cum şi vedetele au nevoie să ştie lumea de ele.

Faci topless, pregăteşte-te să-l găseşti între sfârcuri!

Asortezi o plajă scumpă unei profunde perechi de buci, nu te mira deci, mâine sau poimâine, că te scarpini amănunţit pe prima pagină, acolo unde te mănâncă mai tare!

Dacă n-ai priceput că respiri într-o cuşcă de sticlă, cu adulteru’ la vedere, cu ebrietatea avansată sau cu nările pline, fără lenjerie intimă pe tine, atunci la ce naiba te-ai mai făcut vedetă???

Paparattele ştie că trebuie să ia şi bătaie.

El îşi cară sârguincios sacul de pumni, conştient că acest sac se mai poate desface la gură şi de-acolo să-i sară şi să-l binedispună câte-un Johnny Depp, Bruce Willis, Sean Penn, de-alde Woody Harrelson, de Niro sau Alec Baldwin.

Ştie să deosebească un glonţ rece de-o capotă fierbinte sau de-un scuipat glossy direct de pe covorul roşu.

Probabil că există în noi un rău necesar.

Probabil că s-a greşit de la-nceput mecanismul ăsta de promovare prin imagini reşapate, photoshopate, a unor pseudo-valori răsturnate prea devreme din non-valoare.

Insistenţa paparattelui deranjează dar deranjul produce zerouri fără număr în contul vedetei.

La insistenţă, simbiotic adăugăm şi multă minciună, pentru că faima creşte pe măsura defăimării. Şi defăimarea se transformă în supermarket…

Cu alte cuvinte, chiar dacă pare roz, ce cauţi tu-n coşmarul meu??

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Ce cauţi în coşmarul meu ? ©”