Cartierul fără rost

Orașul este o entitate vie. El are forță de muncă, inteligență, forță de regenerare, sistem de imunizare și vindecare etc. Acesta se organizează pe zone: zone industriale, comerciale sau zone de locuit. Astăzi mă voi opri puțin peste zonele de locuit, mai exact peste cartierul central.

Cu ceva vreme în urmă zona centrală a orașului era o zonă de referință. Aici totul părea mai liniștit, mai chibzuit, parcă și aerul era altfel. Magazinele erau mai îngrijite și mai cochete, străzile erau mai curate, oamenii mai cuminți și mai atenți. Cartierele din zona centrală erau oarecum exclusiviste. Aici locuiau profesori, medici, artiști, ingineri, oameni pentru care societatea pregătise înadins un loc confortabil de studiu și relaxare. Odată stabilit aici erai oarecum obligat de standardul ridicat să te cumințești, să te așezi, să judeci, să alegi în cunoștință de cauză, să vorbești frumos, să fii cuviincios. Locatarii acestor cartiere erau cei care mergeau duminica la biserică; umpleau sălile Teatrului Muzical sau ale Teatrului Dramatic; se îngrijeau atent de sănătatea lor și a copiilor lor; erau foarte atenți la educația copiilor; își îndemnau copiii spre artă. Aici, în aceste cartiere, cu regularitate, auzeai sunet de vioară, chitară sau pianină; oamenii erau iubitori și colecționari de cărți, picturi, sculpturi; la fel de pasionați erau de modă dar nu moda zilelor noastre ci moda bunului-simț, acolo unde arta croitorului se îmbina perfect cu eleganța, cu alegerea culorilor potrivite și cu un set complet de bune maniere.

De ceva vreme lucrurile nu mai sînt chiar așa. Dintr-o dată, ceea ce a fost construit special pentru elite, a devenit o marfă scumpă pe tarabă. Dacă înainte se știa că-ți trebuie, nu neaparat bani ca să ai acces în aceste locuri, ci mai degrabă CV, etică, realizări profesionale și personale etc., acum totul s-a redus la preț. Odată ce banii au anulat celelate condiții zona centrală a devenit accesibilă tuturor dar mai cu seamă pentru căpătuiți și parveniți. Imaginea netrebniciei cartieruluila uscat central de astăzi este cauzată de invazia necontrolată a needucaților, a oamenilor care nu înțeleg deci nu prețuiesc valorile. Odată cu aceștia au apărut în zona centrală gîndacii de bucătărie, parcarea pe spațiul verde, cîinii vagabonzi, rufele uscate la vedere, grădinile cu ceapă și pătrunjel… De cele mai multe ori cîinii aciuați pe lîngă scările blocurilor, sub pretextul iubirii de animale, sînt hrăniți pentru a păzi singurele averi ale noilor locatari: mașina scumpă din parcare, ușa de metal, geamul termopan, centrala termică și diagonala imensă a televizorului. Dacă ne gîndim la foștii locatari, aceia nu aveau ce păzi. Averea lor era o bibliotecă, un obiect de artă, o bijuterie, un instrument muzical, lucruri care nu necesitau pază și apărare, acestea aveau o valoare pe care hoții nu o pricepeau.

Afirmăm că toate sînt în rostul lor atunci cînd acestea sînt așezate la locul lor, acolo unde se cuvine să fie. Așezarea în rost face ca noi să ne simțim bine, protejați, împliniți și cu satisfacția lucrului bine făcut. Ca și în textul precedent care făcea referire la Sportul alb, și aici descoperim că lucrurile nu sînt așa cum ar trebui. Ce e de făcut? În primul rînd ar trebui să judecăm fiecare, cu onestitate, cam pe unde ne situăm și să recunoaștem că nu trăim bine dacă nu sîntem acolo unde ar trebui să fim. Dacă fiecare am fi în locul cuvenit împreună am forma societatea. Iar societatea ar avea grijă să nu permită aceste derapaje.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 Responses to “Cartierul fără rost”