Care traseism parlamentar?

Citeam rândurile scrise de-un (printre altele) publicist prin 2002 (Adrian Cioroianu, care între timp a şi fost ministru, timp de vreun an de zile) în care se referea la procesul de traseism parlamentar ca la o etapă istorică normală de „decantare ideologică”.

Cum ar veni, onoraţii şi distinşii parlamentari pornesc liberali (să zicem) şi pe parcurs realizează că au de fapt apetenţe social-democrate sau naţionaliste. La fel ca şi-n cazul unei convingeri religioase! În urma unei epifanii, realizezi care e adevărata credinţă şi-o abandonezi pe cea veche.

Mie mi se pare că atât domnul fost-ministru, cât şi-ntreaga societate românească se înşeală.

Traseism? Care traseism? Nu există aşa ceva!

Ca să existe, ar trebui s-avem mai multe partide politice, fiecare cu doctrina lui. Ori eu nu văd aşa ceva prin parlamentul mioritic!

Eu văd doar un singur mare partid: Partidul Fripturistului Român, care are două aripi: cea apropiată de ciolan şi cea care priveşte ciolanul mai de la distanţă.

Doctrina acestui mare şi glorios partid este una şi e foarte simplă: să te-apropii de ciolan şi să te ţii cât mai bine şi mai mult de el! Aşa că, nu există nici un traseism! Doar vocaţie de fripturist, care-şi urmăreşte doctrina a-la-lettre.

Politicieni mai consecvenţi şi mai principiali ca ai noştri n-au nici nemţii!

Dar, dacă vor, li-i putem da!

Pe toţi!

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!