Business © – partea III

Bărbatul n-o mai iubea pe femeie. Sau cel puțin nu lăsa ca asta să se mai vadă. Retras în încăperile tainice ale rușinii, își rumega din adâncul lui batjocura la care a fost dus de imaturitate. Da, da, era ditamai persoana, stâlp al comunității, iubit și respectat de toți cetățenii și totuși a fost orbit de niște sentimente șchioape, mărunte, a fost umilit, furat, prădat în esența lui de om, cu lipsă de rușine și asta l-a tulburat și întristat cel mai tare. Că oamenii nu mai au rușine…  Bine că azi e duminică, și fiind chemat în instituție de treburi care nu mai suportau amânare, a întâlnit pe culoar un om care încă nu și-a pierdut încrederea în el. Și tocmai pentru că vrea să-l ajute acum pe acest om aflat într-un oarece necaz, o cumpănă grea a vieții, va încerca să uite de problemele lui și să se dăruiască aceluia, că până la urmă doar truda zilnică ne mai poate purifica sufletele grele, de murdăria din noi.

Nici femeia nu-l mai iubea pe bărbat. Încercase în vreo două rânduri apropieri așa…, mai adânci la decolteu, destul de evidente pentru oricine, cu conotații laice explicite, de-a dreptul ațâțătoare dar fusese tratată, ba chiar ocolită, ca pe o mobilă. Mobilă cu un posterior ca al ei să fie ocolită?? Și de către cine, mă rog? Un ăla, dreptcredincios al mâinii stângi, care se scapă pe el la cel mai mic scârțâit conjugal de pași. Păi la dracu să-l ia, ce credea, că e ușor să fii amorez?

scaunAcuma și cu dobitocu ăsta de barbată-su, n-avea azi, duminica, altceva mai bun de făcut decât să vrea la biserică. Beserică, beserică! De-o săptămână îl freacă o grijă mare, da așa e el, când i se pune piticu pe creier și începe să-și facă de cap mai înțelege-te cu prostu, cică să spovedim băiatu, da lasă-l dragă așa nespovedit, că  n-are nimic bietu copil, îl mai duci acuma să mi-l sperie și popa, că nu destul mă chinui eu ca mamă, că pe tine între două avioane și trei parașute cine naiba te mai vede la culoare, ai tu habar cât de greu e să-l crești?, să-l educi?, bine mi-ai dat bani de filipineză și de profesor particular, și ce-i cu asta?, poate o bonă să-i ofere ce-i oferă o MAMĂ? Io să știi că nici nu intru-n biserică, că nu-mi place, d-aia!, oricum se holbează toate tutele alea la mine…, și ce vrei dragă, așa-mi vine mie bine să mă-mbrac, nu-ți place caută-ți pe alta, și-așa cred că ai tu pă vreuna pe-acolo pe unde pleci cu săptămânile și tăntăloaica te-așteaptă cuminte și plină de iubire ca o vacă, și-mi fac griji și mă zvârcolesc în fiecare noapte când mă străduiesc, cum pot și eu, să încălzesc și partea ta de așternut, și pe tine?, pe tine ce?, te doare undeva, zi te-a apucat spovedirea, este?, păi ai face bine să te verși tot mai întâi acasă, la mine, s-aud io că tu nu te tăvălești deloc pe un’ te duci, ahaaa, asta nu-ți convine, ei uite atunci nici mie nu-mi vine să intru cu tine-n biserică! Fă-ți damblaua, n-ai decât, nu vreau măi!, de câte ori să-ți zic?, nu intru, îmi aprind o țigară aici, afară și…

Copilul nu înțelegea ce are mă-sa cu ta-su de se ceartă ca tâmpiții în fața bisericii.

Nu înțelegea nici ce caută el acolo. Cică o să intre într-un fel de încăpere, asta n-ar fi o problemă, unde o să fie mai întuneric așa, și unde un nenea preotu o să-i pună lui niște întrebări la care să răspundă fără să mintă, că-l ia mama dracului dacă mai minte și mai face prostii; așa l-a îndemnat tati de dimineață după ce l-a  găsit cu greu în tomberonul din curte unde se juca de-a OZN-eul…

Bărbatul se așeză împăcat cu cele lumești care i se-ntâmplaseră și începu să vorbească încet, cu voce scăzută, așa după cum i-o cerea dealtfel, meseria:

treburi-bisericesti–         Toți multe greșim. Iar de vom zice că păcat nu avem pe noi înșine ne înșelăm și adevărul nu este în noi, iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios și drept este Dumnezeu ca să ne ierte nouă păcatele și să ne curățească pe noi de toată întinăciunea și nedreptatea. Vorbește copile, fii fără teamă, mărturisește.

O vreme nu se auzi decât liniștea. O vreme…

–         E foaaalte întunelic aițea, da noi n-o să aplindem lumina. O să volbim asa. E mai misteliossss…

–         Tu-ți crucea mă-tii de hoț, iar ai venit mă???  Nu mai vreau să cumpăr nimic, auzi tu, nimic, nu mai am bani, nu-ți mai dau niciun ban!

Și părintele-paroh, cu vegetațiile bogate, arămii, ce-i înconjurau disperat chipul, ieși pe brânci din taina sfântă a spovedaniei…

sfârșit

(citeşte partea I şi partea a II-a)

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Trackbacks/Pingbacks

  1. Business © – partea II | Pioneza dintre fese - 4 iunie 2014

    […]  mâine, ultima parte […]