Bombonicitate ©

Câți dintre noi, n-am întâlnit o femeie mică și iute?

Sânziana era atât de iute că a trebuit să devină mamă și atât de mamă, încât la nici zece ani a dat naștere unei alte viitoare femei, în greutate de peste 3 kilograme.

Am întâlnit-o cu siguranță dar asta nu ne-a ajutat să ieșim din infantilism…

Ĩn schimb ea avea un mod original de a-și trata dorințele. Dacă voia un lucru nu încerca să ajungă la el ci îl făcea pe el să vină la ea.

El, tatăl nou-născutei din raftul cu jucării, s-a declarat extrem de emoționat că i s-a întâmplat la etatea de șaișpe, fără să cerșească în genunchi un sărut sau să-și ofere necondiționat miocardu’.

Mama femeii, era în schimb la fel de uluită și vitregă ca atunci când constatase că talia copilei se îngroșase îngrozitor de mult.

– Și ce mai sunt tinerii în ziua de azi, dragă ?, avea să-i declame prolix, alb și neplăcut, doctoru’. Tinerii vor doar să treacă prin veață, ei-es-ei-pi ! Aranjează/deranjează, combină/dezbină… Toate-s din scurt, foarte scurt ! Trebe să dobândești esperiența noastră ca să pricepi ce-i cu scurtu’ ăsta! Fetița dumneavoastră, stimată doamnă, la vârsta de 9 anișori este gravidă în șase luni !

Ĩn fața acestui anunț fericit, Sânziana s-a apărat cu nevinovăție, mărturisindu-și pasul de la copilărie la maturitate.

– Mami, m-am jucat un picuț cu verișoru’ de la țară, da’ să știi, el a fost foarte okey cu mine și nu mi-a făcut nicio durere !

Era cât se poate de femeie și femeile își concentrează toate gândurile asupra bărbaților.

Acest caz deosebit a fost recomandat unui specialist care, aprofundând cu tușeu, eliberă următoarea cantitate de gingășie contra-cost :

– Facerea pe căi naturale ar condamna atât mama cât și fătu’. Bazinul este prea strâmt, oasele prea fragile, deci nu se suportă o naștere normală. Insist pentru operație.

Exact la termen, s-au efectuat toate pregătirile necesare. Buget pentru naștere, clismă, 6-7 indivizi în sală, iar clismă, epidurala, betadină pe burtică, o mască pe năsuc și ….

Fetița și-a purtat grația ca un om matur. Nu s-a plâns de nimic, n-a pus nici măcar o singură întrebare. De ce se vâră tuburi în gură sau ce scop să aibă punga cu gheață ?

După 2 ceasuri și ceva controverse medicale, i s-a întipărit pe față o expresie și la piept un copil, tot ca ea, da’ mai mic. Mândria și responsabilitatea deveniseră adulte și nu mai sugeau deștu-n pluș, la ursuleț.

Batjocura colegilor de clasă, o individualiza. Era mulțumită cu lipsa ei de puritate și-i venea să râdă de copilăriile lor.

De copilăria ei, nu vorbea…

Culegea cu dosu’ palmei lacrimi, ca pe niște pietre-de-rouă și alerga în gând, până la malul unei ape stătute, să vadă care din ele plescăie mai tare. Cu o fărâmă de nor alb lunecând pe albastrul ochilor își trata mama imaginară, decedată la naștere. Cu ferment de superstiții la minte, ca-ntr-un alcool obișnuit, ta-su și cei 8 frați au considerat-o blestem. Ĩmpunsătură-n bafta familiei.

Noroc de Mami.

Mami avea ciocul roșu, aripile verzi și gheare galbene. Iubea pe Mozart cu mult calm, făcând totul să fie blând și-apropiat. Este incontestabil că la un moment dat am vrea să fugim din calea privațiunii și a abținerii,că schimbările interioare ne sperie ca pe iepuri dar…

Ĩntr-o dimineață, nedumerită, s-a frecat la ochi, s-a dat jos din pat, s-a îmbrăcat și-a înfiat-o pe Sânziana, ca pe-un simbol al anotimpului cald și-al moliciunii prolifice.

Micuța avea să-i pricinuiască bucurii fără seamăn.

La numai un an și jumătate erau vizibile semnele de feminitate. Doi ani mai târziu, descoperi prima sângerare… Câteodată Mami uita și-i oferea păpuși. Dar pentru ce-ar fi interesat-o păpușile ?

– Tu crezi că trebuie să-mi dăruiești neapărat ceva. Ești convinsă că-mi plac mai mult darurile tale decât trupul meu ?, i s-a confesat ea mă-sii, trecând în revistă dovezile de dragoste ca pe niște obiecte.

Mami, deși cam buzată, arăta bine.

Ĩși purifica iubirea prin machiaj și se legăna de furie în niște pantofi cu talpă tare, apăsat, să se-audă. Oricum, nu e departe ziua când Sânziana va ști mai mult despre noroc, va fi învățată și ce este destinul, curajul, dragostea adevărată, mila de sine și de semeni.

O plimba adesea prin parc și-o ducea la concert.

Consuma în special, opere germane de tip popular, unde muzica succede episoadelor vorbite și unde se prelucrează sufletul. O muncă dură, brutală, dar la sfârșit conștiința devine mai luminoasă, mai curată, mai bună.

Ideea era că hainele cumpărate anul trecut păreau ca noi și lucrul acesta îl tot repeta sacadat, ținând degetele catifelate ale fetei într-o mână și cu cealaltă ondulând volumu’ la bucle…

Pe una din fețele încălțămintei apăruse o gaură dar piciorul don’șoarei încă nu se vedea. Cum o ajutase să ducă 2 ani de școală sigur putea s-o facă și-n continuare! Ea să se exprime frumos la ore, să fie logică și să vorbească deslușit, astea întâi și p’ormă alintul / dragostea-de-mamă despre care, iată!, a avut nerăbdarea să afle mai devreme decât trebuia.

– Mami, Mami iubitoare ! Aș vrea să rămânem împreună Mami, să purtăm flori în plete, să mâncăm brioșe prăjite, să citim povești… Nu te vom părăsi niciodată! Nici eu, nici aia mică !

Mami se retrăgea încet și privirea îi pedepsea aspru orice lipsă de rațiune.Iubire, stele fără număr pe cer, îmbrățișări fără număr,povești, flori în plete ?! Destul ! E și zăpușeală aicea și…

– Ia gata tu, că mă sufoci ! Ei, asta-i acuma ! Decât să ceri, altceva mai știi? 8, 10 sau chiar 12 ore /studiu pe zi, puță! Cu suflul și cu buzele faci banii, dacă nu, ești pierdută în domeniu’ ăsta ! Talent ? Oricât talent ai avea nu poți să lași instrumentu’ din mână! Nevăr! Că tu-l lași o zi și el te lasă patru ! Fă Conservatoru’, da’ fă și pă orchestrantu’ la Operă, mai du-te permanent într-o Filarmonică, să aibă chef de tine în actul artistic un mare-maestru cu nesfârșite cerințe rudimentare și roagă-te în genunchi să te bage la o formație de muzică de cameră și să-ți… Bunghești farfuzo?, noi suntem aservite instrumentului !

Ĩn comparație cu alte instrumente, specificul flautului e sensibilitatea. Asta odată, apoi sunetul. Nu e ca la pian, s-a-nmuiat falanga-n clapă și gata, ai un ecou. La flaut, nu. Ĩți prinzi poziția, o prinzi bine și sufli. Ferească sfântu’ să tragi! Sentimentu’ își ia și el înălțime și tu degeaba ești pe-acolo dacă nu știi să-l auzi! Sunet – calitate, calitate – sunet.Pricepi ?

Mami lucra la acordaje.

Ĩi plăcuse îmbinarea asta de artistic și tehnic. Jale mare! Meserie de domeniul trecutului și fără viitor. Au apărut căcăcioșii ăștia, cu softurile lor de variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant și s-a dus… de suflet simțu’ ridicolului !

Ce să știe computeru’ de expirație ?

Că aeru’ se-atinge în carne cu metalu’ din care-i făcut instrumentu’, în acea plăsmuire proprie numai vocii omenești. Că notele prelinse dintr-un flaut de argint sunt delicate,fragile, aproape nude, că densitatea e totul !

– Ai grije mare că-i tonalitate senină, sublimă, e catifea moale, pufoasă, deschide urechile, ascultă ! Atât, ascultă ! Mneah, ce oare mai caut să te-nvăț, dacă tu n-ai vibrație, n-ai lumină, n-ai căldură-n tine fată !!

Și Mami, dând cu forced-use-of-carnal-knowledge la toți zeii,nimfele și alte făpturi mitice, își salivă resemnarea într-o bomboană.

– Ești băligoasă și apatică, ești un trântor nenorocit care s-a îndeletnicit cu fecundatu’ până i-au sărit capacele ! Ești SURDĂ și asta mă scoate din minți !, își trecu ea prin problema sinonimelor tot catharsisul muzicii, în ambalaj de swiss-premium-chocolate și erupse ca un vulcan noroios, din încăpere.

Sânziana mai înghiți odată. Ĩn sec. Pentru ca sonoritățile sublime ale naturii să curgă la gura țevii, n-avea voie decât la o singură bomboană pe săptămână. Vizavi de instrument, visa numai porcării ce nu se pot descrie.

Pentru o clipă, în oglindă și-a zărit gândul din priviri.

A strivit cu nesaț pe gât bomboane, jumătăți de bomboană, jumătăți de jumătăți de bomboană. A luat și pentru copil,pentru când o să fie mare și-o să-nțeleagă. Bunătatea femeilor e mai lesne trecătoare ca frumusețea lor…

Ce dracu’ face Mami ?

Ĩn ușa băii, Sânziana dezveli la gingie o curiozitate epistemică și o șuviță de scuipat închegată spre maro. Din picioare, crăcită, o viețuitoare nouă,cu bube ciudate pe cur, șiroia puternic.

Abia atunci, ploada aprecie valoarea mâinii pe care o sărutase recunoscătoare de-atâtea ori. Și mai ales, că Flautul-Fermecat are gușe…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Bombonicitate ©”