Bate cinci! ©

Trăiesc vâscos într-o şarlotă expirată. Dar respir pervers, căci am terminat partida de sex, atât oral cât şi anal, cu unii care-şi bagă de zor  degetele-n şarlota mea !

Ba, uită-te că mai şi visez! Îţi vine să crezi? Visul meu e dulce şi cleios şi galben ca un pipilic de fată mare înaintea Marii Deschideri. Sunt de vanilie! Am o străbatere aromată care vă lipseşte? Pe care din voi vreţi să vă mai înghit?

Acum 21 de ani, vanilia mea era socialistă, avea o stemă uriaşă, tot galbenă dar rotundă, se întindea pe polistiren şi mă chema în fiecare dimineaţă la program să-mi arate nodul. Nodul era de şef, era de la cravată şi se lăuda dinaintea colectivului că ăla din pantaloni e şi mai mare dacă nu ne ţinem de treabă !

Eram tânăr iar şarlota era fierbinte! Tocmai ce îndulcisem cu sictir o nimfă gelatinoasă de la partid, care-mi solicita redundant, chiar din momentul angajării, împreunarea. Ce bine-mi părea! Cât mă tăvăleam de fericire că nu m-am tăvălit în gelatină! Sictirul a fost însă de scurtă durată căci cofetarului nu-i plăceau deloc şarlotele cu moţ. Şi mi-a mutat cofetăria!

În anii care-au îngroşat stratul de dulcegărie am crezut că mă pot da jos din galantar. Că vitrinele sunt pentru pămpălăi nu pentru oamenii de acţiune. Şi am fost scurs din şarlota mea într-o alta, mai consistentă, mai colorată, mai dulce. Cu un preţ nou. Mai mare! Câte limbi am putut suporta! Cum le umpleam eu urnele şi burţile cu desertul acela electoral, ce smulge învingătorului sătul, întotdeauna un râgâit de plăcere! După râgâitul electoral redeveneam aceeaşi zoaie, pe geamul privirilor de ansamblu care se căutau chipurile de soluţii, între dinţi cu unghia…

Corect, situaţia e galbenă! De peste patruzeci de ani ştiu cum e pentru că trăiesc în acest scuipat! Nu e adevărat că a fost şi bine! Bine este când pentru toţi e bine! Nu e adevărat că acum e rău! Rău este când pentru toţi e rău! Un comunist înţelept şi mort de foame îmi spunea că viaţa e aşa, un căcat pe care-l miroşi cu adevărat numai după ce-ai călcat în el!

Concret? 16 milioane de români cică-ar fi deja expiraţi! Un milion opt sute încă mai mişcă. Ce e de făcut? E de făcut o masturbare la nivel neuronal. Şi a morţilor-vii şi a viilor-morţi. Da’ dacă ăla e acolo încă patru ani? Lasă-l p-ăla! Ia-te pe tine! Tu eşti aici încă două mii de ani! Tu n-ai nimic de spus? N-ai nimic de realizat? Tot stai şi meştereşti din cercul gândirii un pătrat imens. Nu simţi că ţi-e capu’ mare de nu mai poţi intra seara pe uşă?

Am în bloc un bonom detaşat, superior şi cu ochelarii în vine care m-a făcut anarhist. Nuuu tăticu’, da’ de ce să fiu eu anarhist? Anarhistă-i  mă-ta! Eu nu vreau moartea păcătosului vreau doar îndreptarea lui! Prin lege! Dacă legea e strâmbă s-o-ndreptăm şi pe ea! Mie chiar mi se pare că democraţia asta a noastră, originală, e constituită din prea multe piese. Unele de teatru… Prea e ea complicată. Nu cumva a fost făcută de nişte unii care acum trăiesc bine pentru că ei şi numai ai lor au trăit bine tot timpul? Şi au trăit bine pentru că au ştiut exact ce-au băgat în ea!

Noi unde suntem? Ni s-a terminat materia cenuşie când a-nceput criza?

Am întâlnit oameni inteligenţi care chiar au soluţii. Practice. Rapide. Discursul lor impresionează până în momentul zero. Atunci înţepenesc. Nu mai au declanşare nu mai au resort. Se constipă exact când să facă! Cică e doar senzaţia. Atât mai au. Senzaţii! Nu vezi unu’ să  se-mbolnăvească de atitudine! Astea sunt doar vorbe, aşa-i? Un fel de zdranga-zdranga la chitară, sub pod, după cununia civilă a unei respectabile perechi de homleşi?

Băi, ia fă tu, ăla de te dai jmecher şi vârf al intelectualităţii, că io şi alţii ca mine vom forma bucuroşi grămada care să te huiduie pe tine, formatorule de opinie cu ideile tale!

Aşa deci? Vrem soluţia minune? Nu există soluţia minune! Nu la singular. Dar poate că împreună suntem la un click distanţă de ea! Nu refuza mâna pe care ţi-o întind şi nu mai râde de mine! Pentru că viitorul care-mi trebuie mie îţi trebuie şi ţie! Pricepi?

Şi nu te mai sinucide ca prostu’ în fiecare zi….

{cristi}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!