Bagaboanta şi mîrtanu’

La o trecere de pietoni ceva mai aglomerată, opreşte o maşină (de-alea de le trebuie classe ca să ştii cîtă şcoală au) iar pe trotuar o piţifufă cu aer de domniţă bine îşi admira bombeurile în aşteptarea culorii verzi. Mîrtănelul de la volan lasă geamul jos şi întreabă foarte plin de afecţiune şi cu un zîmbet tîmp în colţul gurii: „Unde te duc? La tine sau la mine?” Eu, băiat cumsecade, am crezut că se cunosc de-o viaţă dar, neh, nu erea aşea. Şi stai să vezi! Piţifufa se uită în ochii lui, mai mestecă de două ori din gumă, se înfiinţează în faţa maşinii, se apleacă uşurel în faţă şi montează pe maşina gurubetelui o mamă de scuipat şi lung şi lat. Cocoficul dă să iasă din maşină oarecum iritat. Între timp fătuca s-a urcat înapoi pe trotuar şi aştepta regulamentar culoarea verde a semaforului. La un moment dat, din spatele ei se aude o foce „firavă” de hipopotam: „Probleme fă?” Fratemeleu, piţifufa erea cu dulapu’ după ea! Numai că balamutu stătea la coadă la şaoarme, că doar ieşiseră să ia masa în oraş. Cocoficul cu maşina, cînd a văzut că s-a lăsat noaptea în miezul zilei a preferat să urce în şaretă şi să tacă mîlc, noroc că nici fufa nu sa plîns de vo obstrucţionare verbală din partea lui şi că a venit la semfor culoarea potrivită mai repede. Şi uite-aşa bagaboanta mestecăcioasă i-a stăvilit poftele mîrtanului cu merţan. Morala: Nu te lăsa amăgit de puterea maşinii şi nici de chipul „gingaş” din spatele gumei că nu se ştie de unde vine dulapul.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Bagaboanta şi mîrtanu’”