Axe

Undeva, pe parcurs, creşterea noastră a devenit necontrolată şi, ca un turn enorm, crescut în coasta unui fort, riscă să destabilizeze întreaga structură. Ca să revenim pe-o axă dreaptă, trebuie să facem paşi înapoi. Să demolăm partea din noi care împiedică continuarea firească a construcţiei. Dar, orice parte din noi e, totuşi, o parte din însăşi sinele nostru şi orice amputare, chiar şi una terapeutică, e dureroasă.

Nu-i de mirare, atunci, că întreaga fibră a sinelui urlă, protestând.

Cine taie? Pe unde taie? Ce-i sănătos şi ce nu? Cât trebuie să demolăm ca să fie îndeajuns?

Părţi ale noastre nici nu vor s-audă de-aşa ceva. Turnul acela poate că arată ca o tumoare, dar oferă o privelişte spectaculoasă şi e lăcaşul în care mulţi şi-au făcut casă.

Şi dacă axa ce trebuie urmată nu are nimic de-a face cu verticalitatea? Dacă turnul acela nu face decât să răspundă unei chemări profunde şi neînţelese? Poate nici nu e turn, ci e un picior al unui viitor pod peste prăpastia necunoscutului!

Poate, de partea cealaltă, alt picior se construieşte şi se-nclină spre noi, iar menirea lor este să se-ntâlnească, susţinându-se reciproc.

De ce neapărat în sus? Sus până unde?

Nu-i de mirare că arhitecţii sunt confuzi, luptându-se între imuabilitatea legilor matematice învăţate şi saltul întru credinţa unui scop care transcende fizica şi raţiunea.

Iar când arhitecţii ezită şi nu se pun de acord, se nasc şi alte întrebări.

Oare chiar trebuie ca toţi să credem în acelaşi lucru? De ce minoritatea trebuie să se supună majorităţii? De ce n-am putea, de pildă, să construim pe mai multe direcţii şi-astfel, turnurile laterale să se echilibreze reciproc. Dacă vorbim de pod, de ce-ar fi un singur pod?

Dar, avem destule resurse pentru atâtea poduri? Riscăm s-ajungem să ne luptăm unul cu altul, ca să smulgem fiecare piatra pentru podul lui.

Cu-atâtea întrebări, e fascinant să te simţi viu! Chiar dacă, la un moment dat, mulţimea întrebărilor şi opţiunilor pare copleşitoare şi riscul unui pas greşit este cât se poate de prezent.

Poate-ar trebui, până ştim mai multe, până găsim undeva un model sau nişte planuri, să ne oprim din construit! Asta nu ne-ar împiedica să construim cu mintea!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “Axe”