Autonomia Ardealului

Există în Ardeal o frustrare surdă ce răbufneşte periodic prin enunţarea ideii de federalizare a ţării. Cum ar veni, Ardealul ţine în spate vechiul regat şi e forţat să bată pasul pe loc, în loc să arate lumii de ce sunt în stare ardelenii!

În realitatea UE, orice federalizare nu reprezintă altceva decât o reorganizare bugetară. Cine stabileşte nivelul impozitelor, cine le strânge şi cine decide cum să fie acestea repartizate! Cam atât! Chestia asta se poate face şi mai puţin dramatic, prin adoptarea unei legi de reală descentralizare şi autonomie bugetară. Evident, nu se doreşte aşa ceva, iar vocilor care revendică acest lucru li s-a arătat mereu sperietoarea autonomiei secuieşti.

De aici, orice părere oarecum pro-descentralizare bugetară e asimilată de-a dreptul unei trădări de ţară!

Ar fi util un multi-polarism bugetar în România?

Ca trăitor de mai bine de 20 de ani în Ardeal, aş înclina c-ar fi unele avantaje, dar şi că există pericolul ca acestea să se piardă în avalanşa dezavantajelor inerente.

Ardeleanul e şi el om ca oricare altul. Are şi el umorile şi frustrările lui, limitele şi defectele sale. E şi el orgolios, vanitos şi, mai ales, neşcolit în ale politicii. Acesta, de altfel, mi se pare şi cel mai mare defect al României actuale. Încă nu avem o elită profesionistă, pur şi simplu pentru că nu avem de unde s-o avem! Comunismul a făcut tabula-rasa din orice intelectualitate şi elită veritabilă. Am produs pe bandă rulantă cadre tehnice cu o pregătire mediocră şi îndoctrinaţi cu socialism-ştiinţific. Politica era rezervată unor politruci de mâna a treia. De aceea ne lipseşte politicianul cu viziune, capabil să judece în strategii şi în perspectivă istorică!

Politicul actual e covârşit de lăcuste pompieristice. Dacă stai să analizezi bucată cu bucată oamenii noştri politici, vei constata că sunt, în majoritate, nişte oameni banali care-au avut un instinct mai bun de-a se fofila. Necum nu putem vorbi de profesionalism!

Cam acelaşi lucru se poate spune despre oamenii noştri de afaceri. Au făcut aproape totul după ureche şi după cum le-a fost norocul. Unii au reuşit să-njghebe câte-o cotineaţă, alţii au ajuns chiar să se priceapă, dar, pe ansamblu, încă nu avem o economie integrată veritabilă, care să ofere subansamblele necesare marii industrii.

Revenind, de boala asta suferă şi Ardealul!

Diferenţa majoră, esenţială, dintre Ardeal şi restul ţării este amestecul de populaţii. Trăiesc aici, împreună de secole, români, unguri, secui, saşi, sârbi, evrei, slovaci, ţigani, iar exerciţiul vieţii în comun duce la un spirit mai gospodăresc şi la o competiţie constructivă. Asta asigură şi-un exerciţiu de toleranţă şi de comunicare, chit că multe din etniile menţionate sunt auto-enclavizate.

În schimb, ca şi în Belgia, să armonizezi atâtea interese distincte, când vine vorba de ban public, nu e treabă uşoară! Pe lângă ideea a încă unui parlament, a unui alt guvern, cu pleiada de ministere, direcţii şi agenţii, devine legitimă întrebarea „Dacă nu trebuie să centralizez impozitele la Bucureşti, de ce-aş face-o la Cluj? De ce să nu cer autonomia fiscală şi la Satu Mare, Arad, Oradea, Tg.Mureş sau Alba Iulia?”. Se deschide o cutie a pandorei plină vârf cu orgolii locale, pentru că Ardealul este extrem de multipolar. Braşov, Timişoara, Cluj sau Sibiu pot fi candidate cu pretenţii egale la a fi prima voce a Ardealului. Iar, după cum am spus, ardeleanul e şi el om, vanitos şi orgolios ca oricare altul!

De aceea zic că avantajul s-ar putea transforma repede în dezavantaj, mai ales în lipsa unei elite general recunoscute, care să asigure găsirea unui numitor comun.

De altfel se vede limpede pe ce e construită ideea asta, pentru că referirile la autonomia ardeleană apar mai ales în momentele de frustrare, atunci când Bucureştiul îşi dezvăluie neputinţa şi nepriceperea. Iar o idee cu fundaţia ancorată în frustrări de moment este periculoasă!

La fel mârâie şi opoziţia, pe fondul gafelor puterii, dar mi-e deja limpede că rotaţia politică n-a rezolvat şi nu va rezolva nimic! Fondul problemei e acelaşi peste tot! Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

11 comentarii pentru “Autonomia Ardealului”