” Atitudine „

În Pisica Neagră îmi spuneam părerea despre satul românesc, dar în articolul citit cu puţină atenţie, puteai să vezi cu ochiul liber că personajele de-acolo sînt oameni pe lîngă care treci în fiecare zi pe strada ta, la serviciul tău… Nu puţini au fost cei care au criticat atitudinea mea dar părerile mele scrise acolo nu mi le va putea schimba nimeni prea curînd, din păcate asta-i românia mea, acceptată de mine timp de 20 de ani şi poate dacă aş fi avut puţin mai mult curaj mai devreme, nu se ajungea aici. „Măi animalule”, „Ţigancă împuţită”, „Ciocu’ mic…”, „Să-mi număraţi ouăle” nu sînt replici de golani de colţ de bloc, aceştia sînt caricaturile noastre, sînt oglindirea noastră în viaţa publică şi politică, sîntem noi în faţa noastră. E trist? Poate. Dar cel mai trist este faptul că am rîs atunci cînd acestea sau întîmplat, trist este faptul că încă ne amuză. Şi mai trist este că nu mai avem nici un vis frumos gen „Jos comunismul” la care să visăm şi spre care să tindem. Lupta noastră s-a oprit cînd trebuia să înceapă şi, ca rezultat, oamenii frumoşi şi deştepţi (la propriu) nu mai au puterea să lupte, oamenii verticali şi cu principii sînt copleşiţi de „ambient”… Iar despre mine? Poate sînt un fin observator al celor ce a fost să se întîmple dar… atît. Nu pot vedea în perspectivă, poate

Revolta

Revolta

văd greşeala dar nu o pot corecta, poate văd strîmbăturile dar nu le pot îndrepta. Din păcate îmi trebuie un lider de care să mă agăţ cu ghiare de muribund în loc să-l îmbrăţişez sănătos, prieteneşte şi să pornim la drum ca doi oameni normali. Şi eu ca mulţi alţii sînt scîrbit de campanii mincinoase gen „Ce bine merge turismul românesc” sau „Afaceri prospere pe bani europeni” dar nu am nici înclinaţia şi nici priceperea de a căuta oameni valoroşi. Poate, cu mîinile astea două aş reuşi să construiesc ceva, să repar ceva, poate cu mintea mea aş reuşi să inventez şi să patentez ceva, dar nu ştiu să am încredere în oameni… şi rătăciţi ca mine sint mulţi. Dacă nu ne vom găsi ritmul şi rostul, liderii adevăraţi ne vor fi tot mai departe.

În ciuda aparenţelor, mai am un dram de optimism şi cred că sînt oameni în jurul meu care pot conduce mai mult decît o companie, rămîne doar să-mi recapăt sentimentul de încredere, puterea de-a vedea viitorul cu ei iar ei să-mi dovedească o „dragoste” necondiţionată, dezinteresată.

Vă ofer următorul link, cel care a scris acolo e un om puternic, ştie ce vrea şi poate. Poate fi unul din liderii noştri. Citeşte şi alege!

” ATITUDINE „

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “” Atitudine „”