Astăzi

De ceva vreme apariţia veştilor cu caracter catastrofic gen inundaţii, cutremure, incendii etc. au devenit o normalitate în viaţa noastră. La orice pas auzi de cîte un cataclism fie el natural sau produs de mîna omului. Sînt evenimente care ne marchează, ne apasă şi ne fac să realizăm că într-o bună zi năpasta ne poate lovi şi pe noi.

Sărăcia.
Da, sărăcia este inamicul nostru numărul 1. O teamă mai mare decît teama de sărăcie nu există. Nu-mi ameninţa slujba că de-acolo îmi duc hoitul într-un apartament cu 2 camere. De-acolo reuşesc să mai duc un zîmbet copilului meu. Şi tot de-acolo îndrăznesc să mai cred că sînt liber.

Boala.
Vecinul din colţ a murit. Cică de cancer. Dar avea 83 de ani. Un vechi prieten îl jelea la priveghi cu vorbe dureroase: -Doamne, de ce cancer, Doamne? În mintea mea zvîcnea un răspuns tot cu semn de întrebare: Dar de ce 83 de ani? Boala pe noi nu ne sperie, ba mai mult decît atît o luăm la mişto mult timp. Dar să nu fie cancer.

Cutremurul.
Vai! ce invenţie nasoală. E a doua sursă care te face să-ţi tremure necontrolat sufletul şi muşchii fesieri. Prima e sexul. Dar cutremurul e nasol. La cutremur nu-ţi mai doreşti decît să mori într-o poziţie decentă, teama că te-ar putea judeca vecinii în funcţie de chiloţii răzgîiaţi după o moarte violentă, te dărîmă. Deci nu mai sîntem oameni cînd  e vorba de cutremur.

Creditul.
Aceasta este o spaimă nouă şi artificială. Lucrăm la acest gen de spaimă de ceva vreme. Ne-au trebuit cîţiva ani ca să înţelegem că banii care îi luăm de la bancă nu putem nici în 2 vieţi să-i dăm îndărăt fără să ne vindem sufletul bucată cu bucată. Iar acum o criză financiară ne-a luminat şi a aprins fitilul groazei bancare. Acum să te ţii române! De bara de sus că bara de jos coboară.

Timpul.
Porcăria asta parcă a intrat la apă. Nu-ţi mai ajunge timp de nimic, totul se face pe fast şi nimica bine. Am intrat într-un soi de alergătură contra timp pe toate planurile. Copiii se maturizează mult prea repede de la avalanşa de informaţie, adulţii se împiedică în cursuri de reformare profesională iar bătrînii sînt ascunşi sub un nor de praf, am uitat de ei pe vremea cînd mai aveam bani de-o bere, adică înainte de credit. Acum sînt singuri că doar nu avem timp de noi darămite de ei.

Cu toate acestea vreau să vă aduc o veste bună. Astăzi s-a născut prima mea finuţă. Semn că viaţa nu se sperie de una sau de alta, îşi vede de cursul ei firesc. Nici timpul şi nici cutremurul nu deviază cursul natural, firesc al vieţii. Lavinia a învins deja în lupta cu natura sau cu banca, nimic natural sau nenatural nu s-a putut opune vieţii. Viaţa este arma noastră împotriva temerilor noastre. Cu viaţă, Lavinia ne-a dat cu tifla peste nas, şi ne-a arătat cu degetul ca pe nişte laşi speriaţi de-un credit sau de-un cutremur. Ce bine că Lavinia e curată şi liberă, acesta e un motiv să sper că mai avem o şansă. Bine ai venit, Lavinia! Eu sînt nănuţul tău.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Astăzi”