Apocalipsă

Se surpă cerul,
Prăvale căldura,
A luat foc şi focul
Şi noroiul şi ura.

Aud privirile
Cum calcă pe ape,
Scrîşnind şenilele
Între fălci de hîrtoape.

Scînceşte metalul
Cînd dă cap în cap.
Mă-nfioară şi gîndul
Că n-am cum să scap…

Nu e loc să-ţi lipeşti
O dorinţă pe cer.
Cerul e unde eşti,
Arde mocnit dar lejer.

Zîmbeşte ironic
Dumnezeul de sus
Şi repetă sadic:
“De spus eu v-am spus!”

Toate aceste secunde
Pentru mine sînt vieţi.
Cum vă stingeţi se-aude,
Ca o urmă sînteţi.

Inundă o linişte ce calcă şi-ndeasă
Pale de fum pe o stea încă ştearsă.
Fumul fecundă planeta umilă,
Să renasc e pedeapsă sau e doar… milă???

7 decembrie 2007

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “Apocalipsă”