Anii 60

Citesc o carte despre efuziunea anilor 60. Era o vreme în care totul părea posibil! Lumea se pregătea să facă saltul în spaţiul cosmic, iar opoziţia la războiul din Vietnam a trezit o conştiinţă civică efervescentă, care chiar credea în puterea de-a schimba lucrurile. Erau, de altfel, şi vremuri în care petrolul era din abundenţă şi ieftin, iar lumea, în creşterea ei, încă nu dăduse pe-afară. Era apogeul unei perioade romantice, în care totul era limpede. Ştiai care-i inamicul (comunismul), ce e rău şi ce e bine şi-n care drepturile omului erau reafirmate şi luate în serios de către rebeli. Erau vremuri fericite, în care rebelii aveau o cauză. Cenzura trebuia doborâtă definitiv, politica trebuia să ţină seama de voinţa poporului, iar tehnologia oferea promisiunea unei lumi mereu mai bune. Balanţa dintre bine şi rău depindea de tine şi de ceea ce faci. Viitorul era luminos!

De atunci, lumea a dat dintr-o criză-ntr-alta, iar reperele au devenit difuze. Nu întâmplător, şocul primei crize petroliere a spulberat euforia anilor 60! Ne-am trezit. Visasem prea departe!

Spaţiul rămâne inaccesibil şi plin de primejdii, expansiunea economică se face cu preţul poluării şi exploatării. Planeta se încălzeşte şi se aglomerează, lumea oamenilor dând cu indiferenţă peste cea naturală, colţurile sălbatice devenind rare şi din ce în ce mai cotropite de turişti avizi de senzaţii tari.

Idealismul a trebuit să facă loc unui realism sumbru. Problemele lumii au devenit prea mari ca să mai poţi spera să le poţi rezolva prin efluvii de bună-voinţă, iar asta a întunecat viitorul.

În comparaţie cu lumea aceea, cea de azi pare cu capul plecat, dispusă mai degrabă către introspecţie interioară. De aceea nici muzica de azi nu mai are anvergura, spiritul revoluţionar şi vitalitatea celei din anii 60. Publicul nu mai e acelaşi! Acum, la concerte te duci ca să fi văzut acolo, să vorbeşti la celular şi să cârcoteşti despre cei de pe scenă.

Rebelul de azi e un cârcotaş frustrat şi neputincios, silit să-şi apere propriul colţişor, necum să mai pornească la asaltul lumii, ca să-i îndrepte axele.

Cei de-atunci foloseau praful alb ca să-şi înalţe visele, cei de-acum îl folosesc ca să uite.

Într-o astfel de lume, greu se mai naşte o legendă! Nu pentru că artiştii de azi n-ar mai fi capabili de valoare, ci pentru că publicul nu mai rezonează la fel de profund.

Ca norocul, Internetul a apărut în zodia anilor 60 şi s-a născut liber. Azi, s-ar naşte înlănţuit. Internetul, aşa liber cum e, este, de altfel, ultima rămăşiţă a spiritului anilor 60, epoca în care orice părea posibil.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

5 Responses to “Anii 60”