Amintiri din viitor

Am visat că mă duceam la bancă să-mi plătesc conştiincios, ca în fiecare lună, rata. Acolo se făcea că tanti de la ghişeu îmi zicea cum că aş fi rămas „cîndva” restant şi că datoria este cît două rate. Am început să transpir, să mă agit şi să cer ajutor la biroul de credite acolo unde era coada cea mai lungă şi domniţele de-acolo parcă nu aveau altă treabă decît să-şi vorbească despre ultimile achiziţii în materie de bluziţe. Timpul trecea greu. Ei, funcţionarii băncii, nici că se simţeau deranjaţi de coada interminabilă şi îşi vedeau de-ale lor. Timpul parcă îngheţase dar inima mea bătea nebuneşte. De draci. Am fost primit la unul din birouri. Aici, parcă-i şi văd privirea nătîngă, o domniţă firavă nu înţelege nici o iotă din ce-i spun şi cere ajutorul unei colege. Colega, o brunetă cu nări dilatate şi mîinile-n şolduri ca la piaţă, mă acuză că nu am fost cuminte, că am întîrziat cu plata ratelor „cîndva”  şi că acum sînt bun de plată.  Nu-mi dă alte explicaţii şi, chiar dacă se citeşte pe chipul ei că problema nu e chiar atît de simplă, îşi termină mustrarea cu un sfat: „Ar fi mai bine să plătiţi ca să nu aveţi probleme mai mari!” Tremuram tot. Tot de draci. Am zis că nu plec de-acolo pînă nu mă lămureşte. Brobonelele de pe frunte îi trădau emoţii ascunse, aşa că a preferat să mă „arunce” la alt birou, la un nene cu cîrlionţi gelaţi pe frunte, cămaşă bleu şi cravată roz (de bonbonel, părerea mea).  Acesta mă ascultă, „analizează” situaţia şi cît ai zice „fac” se înfoaie-n pene de parcă era un cocoşel la împerechere. Acuzele se repetă. Şi sfatul. Dar eu nu mă las intimidat de ochii lui albaştri şi plusez, adică cer un extras de cont pe tot anul. Bonbonelul vede că nu scapă de nebun şi scoate extrasul. Ce să vezi? Surpriză! Datoria apare în fiecare lună dar nu se vede cînd am rămas restant pentru prima dată, adică sursa datoriilor. Eu nu mă las (că sînt clonţos de felul meu), cer un extras pe tot anul trecut. Surpriza de mai devreme se

Euro

Euro

repetă. Dau să cer un extras pe toată perioada creditului şi gelatul mi-o taie scurt spunîndu-mi că datele din perioada respectivă sînt arhivate deja şi că nu le mai poate printa. Îmi repetă sfatul şi mă trimite la plimbare spre casierie. Hai să terminăm cu poveştile…

Datele problemei stau cam aşa: ai un credit. Banca inventează o datorie despre care nu te înştiinţează timp de cîteva luni, chiar ani. Tu plăteşti lună de lună doar rata propriuzisă dar fără penalizare. După cum bine ştim o penalizare neplătită atrage după sine alte penalizări lunare. Cînd afli de restanţe banca apelează la toate metodele ca tu să nu descoperi sursa datoriilor. Vei fi tîrît prin mai multe birouri, ţi se vor flutura sub nas hîrtii, tabele, extrase de cont pe care nici chiar ei nu ştiu să le interpreteze. Vei fi umilit de funcţionari bine şcoliţi în acest sens, acuzat de reavoinţă şi, într-un final ameninţat cu introducerea în vestita listă a răuplatnicilor. Nimeni nu te va lămuri şi presiunile băncii cresc pe măsură ce te adînceşti în investigaţii. Eşti prea mic ca să te lupţi cu ei aşa că plăteşti şi pleci cu coada între picioare.

Atîta timp cît instituţii mari precum Preşedinţia, Guvernul sau Banca Naţională ne îndeamnă la credite este clar că băncile vor face ce vor din noi. Şi dacă nu luăm credite la nivel de individ, se împrumută guvernul în numele nostru. De aceea trage Băsescu cu dinţii de un Prim-ministru de la Fondul Monetar Internaţional, de aceea toţi „specialiştii” recomnadă creditele de la FMI şi Banca Mondială.

Tu ai un credit? Îţi recomand un extras de cont ca să vezi cum stai!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Amintiri din viitor”