Afurisitul ©

-Zi femeie, e-adevărat că ţi-ai omorât bărbatul? Da sau nu?

-Adevărat dom’ giudecător, sărumâna lu’ matale şi la tăţi învitaţii!

-Lasă ţigănia cu mine şi răspunde numai la ce te-ntreb! Cu ce l-ai omorât?

-Cu barosu’ dă jniţăle, mânca-i-aş buzişoarili lui ferbinţi, că taaare drag l-am avut io…

-Păi dacă ţi-a fost aşa drag, creştina lui Dumnezeu de ce l-ai strivit cu ciocanu’ şi i-ai împrăştiat creierii sub pat?!

-Dacă nu puteam să-l mai halesc??

-Te bătea, să-nţeleg?

-Oho-ho…!!

-Când te bătea?

-Haoleo, da’ nu vrei mintosule mai bine să-ţi zîc când nu mă bătea…?

-Măi femeie, să nu mă minţi, auzi tu? Că eşti sub jurământ şi aşa bătută cum eşti te bag în… închisoare, imediat! Am ajuns să ne ţigănim în faţa justiţiei? Ia vezi!

-Da’ candriu mai eşti, să mor io!

Dă-le, Doamne, la ţâgani
O fabrică de făcut bani,
Dă-le, Doamne, la rumâni
Numai râie pe plămâni!

 -Li-niş-te! Linişte! Ce mama dracului facem aici? Manea? Ultima oară-ţi spun, dacă-mi eşti panaramă ca-n şatră, te-ncătuşez!

 -Nu te minţesc gagiule, pupa-ţi-aş dreptatea aia mare, că şi-nainte să-l mântui el m-o tras prin cristoşi şî dumnezei şi­-o dat cu sabia da’ nu m-a nemerit decât la chicioare că d-aia mi-s şi şcheoapă acuma şi nu mai văz în clar să-i zîc lu’ matale totul izact cum o fost!

-Deci te bătea… Buuun.

-Cum stai tu ca barosanu’ la masă şî le cloceşti pă toate din devlă! Ptiu, baftosule şî bengosule!

-… Şi dacă te bătea măi femeie, de ce nu l-ai lăsat!? De ce nu te-ai dus la poliţie să spui, să-l reclami?

-Da’ bată-te Iuda să te bată! Poliţâie-mi era mie dă folos când venea el matol în gură dă la cazinou şî-mi zîcea să-i dau cu zaru’ şî ce număr ieşea la zare de-atâtea şuturi şî pumni mă paradea? Şî p-ormă mă punea să-i trag ghetele jos şî mă trosnea cu ele-n cap că iera tare-n mocar,d-aia!

-Am înţeles asta… Zici că te-a bătut şi-n seara când l-ai omorât?

– Da’ numa’ fo două-trei palme mi-o dat…

– Păi de ce ţi-a dat palmele?

– Că n-am dăşchis ilictricitatea să-l aştept şukar cu becurili toate aprinse ! Şi-aşe ce m-o caftit de-am gândit că mi-o ieşit şî ochii… Că la ce, scuzaţi sărumâna că el o zîs pi ţigăneşte, la ce stai pi-ntuneric fă? Ĩţi place la-ntuneric? Mucles! Las’ că-ţi fac io întuneric în morţii cui te-o închinat! Atunci mi-o crăpat puţin şî ochiu’…

– Deci asta a fost tot?

– Nuuu, că io de muncit i-am muncit ca o fimeie normală, numai că el le cam bé. Şî când beie aşe ca chioru’ lua ditai paru’ şi nu sî mai uita unde dădea.

– Şi tu nu te fereai, nu strigai după ajutor, îl lăsai să dea în tine?

– Apoi sărumâna, io l-am lăsat sî deie c-am zîs să nu-mi pui mintea cu omu’ beat! Şî de-aia am luat şî puiuţu-n braţe că umbla biata di ea pi jos şî mi-era sî n-o calce c-abea ce sî ţinea pe chicioare di beat ci era…

– Femeie, m-ai pierdut complet! Nu pricep nimic din ce-mi spui acolo! E vorba şi despre-un copil…?

– Un puiuţ di căprioarî, dom’ giudecător, care l-am găsit în pădurice, beteag di-un chicior. Şî n-am vrut să-i iau gâţii cum mi-o zîs el, că sî jucau şi puradeii şî iera şî cuminţăl ca o icoană. Atâta suflet ce-avea în el săracu’ şî mânca numa un pumnuleţ di fasole şî nu făcea rău la nimenea…

-Mai departe. Cum l-ai omorât? N-am auzit asta.

-Io numa’ ce-l luasem în braţe că tremura ca frunza şî-am ţîpat la puradei să iasă naibii-n stradă că-l simţeam afurisit dă la alcolemie…

– Şi?

– Şî dacă m-o văzut aşe, mi-o zîs hireai a dracu’ cu scârba ta cu tot! şî mi l-o dat jos di la chept şi mi l-o jucat în şpiţ şi-n călcâie până ce l-o mierlit!

– Hai, zi mai repede că n-avem toată ziua! Şi ? Pe urmă…?

– Pe urmă şî io numa’ ce-am pus mâna pi baros şi l-am pălit între ochi  şi-o chicat şî el jos şî gata. Asta a fost tăt!

– Îţi pare rău că l-ai ucis?

– Da’ di ci sî-mi pară, sărumâna dom’ giudecător?

– Nu ţi-a fost milă??

– Păi dacă nici lui nu i-o fost de-un dobitoc nevinovat…!?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

6 comentarii pentru “Afurisitul ©”