Acoperişul lumii

Cu cât privesc mai detaşat la ceea ce fac şi cum fac oamenii, ajung la concluzia că-n majoritatea cazurilor viaţa lor n-are alt scop decât să se simtă bine. Am simplificat puţin, pentru c-ar fi trebuit să spun că omul nu-şi doreşte doar să se simtă bine, ci şi să obţină recunoaşterea semenilor că se simte bine. Adică, simţirea lui de bine e confirmată şi de alţii, nu doar de sine. Nu suntem doar nişte hedonişti. Suntem hedonişti însetaţi de celebritate!

Asta-i diferenţa dintre un drogat şi-un om de succes. Drogatul obţine un extaz extrem de intens, dar pe care-l trăieşte-n solitudine şi pe care nu-l poate exprima în cuvinte. Nu-l poate împărtăşi şi celorlalţi, iar asta îi ştirbeşte valoarea. Pe vremea generaţiei Woodstock, să fumezi iarbă era cool, pentru că era un fenomen general acceptat. Era un soi de emblemă prin care-ţi afişai apartenenţa la clubul celor deschişi la minte şi la inimă. Acum, acelaşi gest e un soi de refulare de looser.

Omul de succes se droghează cu adrenalină, iar invidia şi recunoaşterea celorlalţi îi sublimează şi-i amplifică senzaţiile. Succesul îl inundă cu extaz şi se simte-n al nouălea cer. De aici şi expresia „We’re on the roof of the world!”.

Contează ce faci, la modul absolut? Am ajuns la concluzia că nu!

Atâta vreme cât ajungi să ai un loc pe-acoperişul lumii, poţi fi oricine şi face orice. Poţi fi savant, fotbalist, mafiot, manelist, ba chiar şi ucigaş în serie. Dacă ai admiratori, eşti deja un idol. Iar scopul exact ăsta este: să fii idol! Nu să faci bine, sau să stabileşti vreun model de conduită. Nu să arăţi cum se separă binele de rău. Chiar dacă faci toate astea şi eşti cel mai nobil şi imaculat suflet, dacă nu eşti cool nu contează! Eşti un neica nimeni!

Aşa că strategia de PR este indispensabilă. Trebuie să te bagi în faţă, indiferent de mijloace! Istoria omenirii este istoria celebrităţilor! E mai bine să te vorbească lumea de rău decât să nu vorbească lumea de tine deloc! Iar dacă lumea vorbeşte de tine, că eşti bun sau rău nu mai contează. Eşti celebru! Iar ăsta e trofeul suprem al unei vieţi. Nici nu-i necesar să fii celebru la nivel planetar. Ajunge să fii în grupul tău de apropiaţi. Ca un soi de alfa-male. Buricul pământului. Centrul universului.

Sunt anonimi care trudesc luni întregi, adunând bănuţ cu bănuţ, ca odată ajuns în concediu să-şi rupă lanţurile şi să se destrăbăleze. E felul lor de-a se simţi vedetă, măcar pentru câteva zile. O fi iluzoriu, dar atunci, în clipele acelea, citeşte admiraţia pe feţele celorlalţi, iar asta este mai presus decât orice realitate materială. Chiar dacă e doar temporar. Totul e temporar pe lumea asta!

Nimic nu se compară cu senzaţia de-a pune piciorul pe-acoperişul lumii!

Restul sunt doar căi de-a ajunge acolo!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

One Response to “Acoperişul lumii”