A fost odată…

Că dacă nici asta nu a fost atunci… de ce sînt eu în recuperări acum?!?

Am promis să fiu o gazdă primitoare la #GalațiTweetMeet dar despre performanțele mele în această meserie numai invitații pot vorbi. Ceea ce pot spune este că am avut aproape 17 ore de bere, rîs, fotografii, tweet-uri, dans, muzică, mirese, pești și prostituate, dar a predominat muzica și berea!

Mi-am dorit de prea mult timp această întîlnire iar faptul că aici s-au adunat atîția oameni din atîtea localități a fost ca o realizare personală. De fapt pentru organizarea acestui eveniment s-au osteneit cele două SuperOane dinpreună cu mine. Despre SuperOane acum, după evenimente, sînt convins că toți cei care au participat au cosntatat că sînt două fete de toată isprava.

Am fost uimit de punctualitatea tuturor. S-a simțit în aer o dorință nebună de bere, glume bune, miștouri de clasă superioară și-alte amănunte care adunate au făcut ca petrecerea să se întindă pînă spre ora 5 în dimineață.

Aș putea vorbi și despre două mari regrete: printre invitați aș fi vrut să se numere trei prieteni din online cu care nu am avut ocazia să vorbesc pînă acum în offline, este vorba de ‘Mnealui, Tudor și Manuel. Nu au chiulit, știu sigur că ar fi vrut să fie la Galați, dar pentru mine este o nerealizare. În plus lui ‘Mnealui cineva cred că-i este dator cu niște scuze!!!
Tot la capitolul regrete, despre gălățeni aș putea spune că nici de data asta nu s-au arătat foarte dispuși să socializeze. Neimplicarea asta a gălățenilor lasă impresia că sîntem sălbatici, triști, needucați, speriați de bombe… Ce dracu ți-o fi așa greu să vii să bei o bere cu mine… nu știu!

Nu mă apuc acum să vorbesc despre fiecare în parte pentru că am fost mulți și fiecare în felul lui a fost special. Pentru a vă face totuși o idee voi etala mai jos cîteva titluri ale celor care au participat, texte ce au apărut pe blogurile personale.

Pentru cunoscători și amatori de statistici trebuie să precizez că hashtag-ul #GalatiTweetMeet a ocupat un binemeritat loc 4 pentru ambele zile de distracție. La ora la care scriu acest text a coborît pe locul 7. (agregator.ro)

Aș vrea totuși să mulțumesc sincer celor din Brăila pentru ajutor, implicare și prezență. Și aș mai vrea să salut prezența la acest eveniment a unui tînăr în fața căruia mă înclin: e vorba de Florea Cristian. Acesta este unul din tinerii pentru care românia ar trebui să facă eforturi să-l țină în țară. Educat, discret, inteligent, amabil, ponderat și cu un bun simț care nu e specific nouă dar care ar trebui să ne intre în sînge. Dacă blogosfera românească ar avea nevoie de un ambasador, un reprezentant la nivel înalt eu pe Cristian îl văd ducînd cu brio această funcție!

Una peste alta, nu știu cum e la voi dar la mine astăzi a început grădinița. Mă încearcă anumite emoții, trec printr-o nouă perioadă de transformări și trebuie să mă adaptez la noua situație. Începe sarabanda pretențiilor din învățămîntul românesc și-mi doresc din tot sufletul să fac față distracției! Ceea ce vă doresc și vouă!

Sper să reedităm această găseală, sper să adunăm și mai mulți petrecăreți iar data viitoare să avem mai mult timp la dispoziție. Ca și proiect de viitor… mi-aș dori să-l aduc în Galați pe Make cu tot cu băieții lui mișto. Ar fi de vis o seară folk în care să ne bericim și să cîntăm împreună pînă la ziuă. La felul cum au decurs lucrurile sîmbătă sînt convins că nu este imposibil, trebuie doar să ne dorim.

Voi adăuga ceva mai tîrziu și cîtve fotografii făcute în miez de noapte.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

16 Responses to “A fost odată…”